IV

Alexia ramasese ca o stana de piatra dupa fuga lui Luca. nu stia ce sa faca.

-ce tampita sunt! cum am putut sa fac asta? mai bine-l lasam in pace si nu-i spuneam ceea ce i-am spus! dar ce i-am spus? de fapt nu i-am spus mai nimic... si aveam atatea sa-i spun. saracul l-am speriat. de ce o fi atat de speriat?

asta ii trecea Alexiei prin gand in timp ce se departa si ea de banca aceea minunat asezata. se gandea ce-o sa faca de maine incolo? sa o mai scoata pe Nanook in parc? sa gaseasca alt parc? sau sa evite doar locul in care era banca?

o data ajunsa acasa si-a dat seama cat de mult s-a indragostit de un strain.

-cu un asa nume frumos! spuse in timp ce se aseza pe fotoliul vechi din camera cea mare a apartamentului sau, pe care-l primise mostenire de la bunica ei. era amintire de familie si desi era ponosit nu a vrut nici in ruptul capului sa-l arunce cand a renovat locuinta.

-Nanook! unde esti puricoaso?

pisica isi facu aparitia de dupa usa, unde avea si cosuletul in care dormea de obicei, ca o regina mergand extrem de sigur catre mana Alexiei ce era intinsa asteptand faptura aceasta, cu un aer mistic, pentru a o mangaia si a o lua in brate.

Nanook ii sari direct in brate si incepu sa se gudure in bratele Alexiei.

-tu ce-ai face in locul meu? o intreba Alexia. te-ai mai duce maine in parc? chiar daca el nu va mai fi sigur acolo? sau vei ocoli parcul pentru a-l scuti pe el de o situatie total neplacuta? dar pentru a face asta va terbui sa-ti calci pe inima.. si e atat de greu.

a stat cu Nanook in brate ore in sir pana s-a inserat. S-a schimbat in camasa de noapte din matase naturala, ce-i mangaia usor sanii facand sa i se vada foarte bine formele sale bine conturate si s-a intins in baldachinul din dormitor care si acesta este mostenit de la bunica sa. desi este enorm pentru dormitorul sau mic ea nu l-a aruncat deoarece da un aer aparte camerei si plus de asta este extrem de confortabil. Pana sa adoarma se gandi la Luca, la aspectul sau puternic dar ponosit in acelasi timp, la ochelarii sai cu rame total nepotrivite conturului sprancenelor sale, la genele sale lungi si la ochii sai bruni exterm de expresivi, genul de ochi care dintr-o privire te poate urca in rai sau poate da cu tine de pamant pana in adancul fierbinte al iadului.

-Ah, Doamne! exclama in timp ce se intorcea pe partea cealalta pentru a observa luna ce-i batea usor la geam. maine ma voi duce din nou in parc, de data asta o iau si pe nebuna de Nanook cu mine. poate il voi gasi acolo citindu-si cartile linistit pe banca.Sper sa fii acolo, Luca!

si adormi imbratisata de razele lunii.

va urma!