19

...pot sa iau si eu loc pe banca aceasta? deoarece aceasta este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta aici unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.

Luca ramase fara grai, albindu-se la fata, de parca ar fi vazut o fantoma.... cand vazu faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. Era asa cum o stia neschimbata si chiar cu aceeasi rochie era imbracata.

-Poftim! ia loc Alexia. chiar te rog.
-dar de unde stiti cum ma cheama?
-pai nu asa va cheama?
-ba da! doar ca foarte putina lume imi spune Alexia. e al doilea nume al meu. toata lumea imi spune Maria! numai mama mea si cei foarte apropiati de sufletul meu imi spun asa. Dar ne cunoastem?
-cum nu ma recunosti? sunt eu Luca!
-imi cer scuze dar chiar nu am nici cea mai vaga idee cine sunteti... ii spuse Alexia extrem de nedumerita!

Abia atunci Luca si-a dat seama de faptul ca ceea ce stia el despre Alexia si tot prin ceea ce trecusera ei doi nu fusese decat un vis frumos.

-imi cer scuze ca te-am pus intr-o situatie jenanta. doar ca ceea ce urmeaza sa-ti spun o sa ti se para o nebunie. eu am visat intalnirea dinter noi doi acum ceva timp. a fost atat de real visul. mi-am visat chiar si simturile. un vis ce pot spune ca a durat cateva zile cand de fapt nu a tercut decat o noapte....
-ma tem ca nu inteleg!

-nici eu nu prea inteleg... dar pe tine te cheama Alexia, nu? esti imrbacata exact cum te-am visat... mi-ai spus exact ceea ce mi-ai spus si in vis... si lasa-ma sa ghicesc! ai o pisica pe nume Nanook! corect?

-daaa! incredibil!

-si de obicei iesi cu ea in parc, nu?
-da doar ca de data asta am lasat-o acasa. ce carte citesti?
-povestea tarfelor mele triste!
-aaa Marquez! am citit-o si eu acum ceva timp. dar de cand am pisica am inlocuit cititul cu plimbatul "printesei" in parc
-eh! nu e timpul intrat in sac si plus de asta sunt foarte multe carti bune de citit. ai timp berechet.

si se apucara sa vorbeasca despre carti si au discutat ore in sir de parca se cunosteau de o viata.

-faptul cu pozitionatul bancii era un pretext, nu-i asa?
-hmmm cum de ai ghicit?
-pai nu stiu, cred ca de la visul ala se trage....
-da era un pretext si ceea ce ai visat este destul de ciudat.
-da! dar tocmai astazi am realizat ca era doar un vis...
-era un pretext, stii eu vin de ceva timp cu "puricoasa" in parc si de fiecare data te-am vazut citind pe banca asta, mereu aceeasi banca si de fiecare data la un moment dat te bufnea rasul. mi-ai starnit curiozitatea. si nu vreau sa para ciudat... dar curiozitatea s-a acutizat pe zi ce trecea si devenea din ce in ce mai puternica... de multe ori mi-am dorit sa vin sa-ti vorbesc.
Ahhh s-a facut tarziu, trebuie sa fug!
-din cauza pisicii?
-nu am o problema si trebuia sa fiu undeva acum 2 ore....



va urma