marți, 28 aprilie 2009

15

...o carte scrisa de Marquez! dragostea in timpul holerei... parca asa se numea.
-dragostea in vremea holerei de fapt. nu o avem.in schimb avem toamna patriarhului daca o doriti!
-tot de marquez?
-da.
-pai atunci o iau pe aceasta! scoase bani din buzunar si isi lua cartea. Va multumesc!
lua cartea si cu pasi siguri iesi din librarie indreptandu-se spre parc.
ajuns in parc se duse pe o banca mai ferita pe care a visat-o in timp ce era in spital. se apuca de citit pana pe inserat cand se ridica si o lua spre casa.
seara se lasa peste oras, cu o caldura putin iesita din comun deoarece e de-abia aprilie si nu ar trebui sa fie atat de cald seara.

Luca in drum spre casa isi cumpara un litru de lapte pentru a-l savura inainte de somn. e innebunit dupa lapte. de cand era mic are un fel de ritual seara pentru a-si bea laptele.

ajuns acasa se descalta la intrare, isi arunca cat colo tricoul de pe el, scoase tigarile din buzunar, isi aprinse una si se intinse in pat, tragand adanc din tigara.

-trebuie sa o gasesc... trebuie. dar nu mai stiu unde sta.. ahhh ce prost sunt! cum pot uita unde sta? incredibil!
se gandea la Alexia de ceva timp. nu putea sa adoarma din cauza asta. isi facea tot felul de regii in cap. despre cum sa reactioneze cand o va vedea.

intr-un final pe la miezul noptii adormi.

toata noaptea s-a zvarcolit in pat de pe-o parte pe cealalta.

s-a trezit undeva pe la miezul zilei, transpirat tot. ochii, desi dormise, pareau extrem de obositi. isi lua o tigara din pachet si incepu sa fumeze. dupa ce o termina se duse la baie pentru a se spala pe fata si pe dinti.

-iar nu mai am pasta de dinti. si n-am nici un chef sa cobor sa cumpar.. dar ce sa fac, trebuie sa-mi cumpar nu pot sta asa.

se sterge pe fata, isi lua un tricou pe el, geaca ponosita, se incalata si cobori sa-si cumpere ceea ce avea de cumparat.

pana la farmacie mai fuma o tigara, si in timp ce mergea se uita in jur, totul i se parea foarte schimbat de cand a plecat. si cum se uita el de jur imprejur, ochii i se oprira peste o domnisoara ce era in statia de autobuz.
-ea e! uite-o! fug spre ea, trebuie sa-i vorbesc.
si incepu sa alerge ca un apucat spre statia de autobuz. din nefericire pentru el fata se urca in troleibuzul ce tocmai venea.

Luca se uita cum ea se urca in troleibuz...

miercuri, 22 aprilie 2009

14

...ceea ce e ciudat, deoarece eu nu am mai citit de ceva timp o carte, ma plictisesc ceva de speriat.
-foarte rau! pentru ca sunt un exercitiu foarte bun pentru creier. dau frau liber imaginatiei. si ce carte citeai?
-ceva de Marquez, cu dragostea in timpul holerei... nu-mi amintesc exact titlul.
-dragostea in vremea holerei! asa se numeste, te rog continua!
-si citeam linistit cartea pe banca aceea, cand, nu stiu ce ma face sa ridic privirea spre o banca ceva mai indepartata si o vad!
bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. era foarte incruntata, citind la randul ei o carte. mi-am zis: offf Luca uite cat este de frumoasa, cum crezi ca s-ar putea uita ea la unul ca tine? uite cum arati! zici ca esti un vagabond, barba ti-e crescuta, fata iti tradeaza tristetea interioara, luptele din sufletul tau pentru a ramane la suprafata.... se vede ca ti-ai pierdut sufletul. cum sa te bage ea in seama??? cum???
Am vrut sa ma duc la ea s-o salut, doar ca eram pironit in banca. picioarele nu ma ascultatu, inima imi batea puternic si simteam ca ea poate fi iubirea vietii mele, deoarece ea imi aparea ca fiind femeia perfecta. doar ca nu puteam sa ma prezint asa in fata ei. inima vroia sa o iau la fuga spre ea si sa-i spun cat e de frumoasa, aceasta "Venus din Milo" a parcului. Creierul in schimb nu ma lasa. si cu inima batandu-mi puternic in piept am incercat sa ma reapuc de citit... nu puteam citi. cand intr-un final mi-am facut curaj sa ma duc s-o salut s sa incerc sa infirip o discutie s-a ridicat... si a plecat. imi venea sa-mi smulg parul din cap de fraier ce sunt... cum sa nu ma pot ridica de pe scaun?
-cateodata corpul nu asculta inima... ci creierul Luca!
-din pacate aveti dreptate domnule doctor. si uite-asa am ramas eu fara Alexia mea... sper ca va fi a mea la un moment dat. stiti cum e ...speranta moare ultima desi ar fi fost excelent daca murea prima. cu speranta ca o voi reintalni vreodata ma culc seara de seara. oare o voi mai vedea-o vreodata?
-nu depinde de niciunul dintre noi treaba asta! trebuie ca soarta sa-si bage si ea coada caci altfel nu putem trai. trebuie sa lasam din cand in cand destinul nostru in voia sortii. sa nu ne zbatem caci altfel va fi crunt!
-pai si cum as putea-o reintalni daca eu stau aici inchis? de parca as fi nebun!
-depinde numai de tine cat timp mai stai aici... evoluezi bine, cred ca in 2 saptamani vei fi acasa.
-ahhhh ce bine-ar fi!
-bine Luca! sedinta de azi se opreste aici. ne vom vedea din ce in ce mai rar. o data la 2 zile. iti urez o zi buna!
-pai plec asa? nu mai chemati asistenta?
-nu vad rostul. presupun ca poti sa te duci la tine in salon si singur! te salut! ne vedem poimaine.

Luca pleca in salon bucuros ca un copil ca nu mai are nevoie de garda de corp care sa o insoteasca precum ar fi ine stie ce vedeta sau cine stie ce nebun.

timpul trecu si Luca parasi spitalul. se intoarse acasa, bucuros sa-si revada locul in care a crescut.

a doua zi de la revenirea acasa s-a trezit si s-a dus glont la librarie.
-as dori si eu va rog....


va urma!

marți, 14 aprilie 2009

13

-... cum as fi putut reactiona? am ramas mut! nu puteam sa articulez niciun cuvant. lumea din jurul meu s-a surpat. simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare. ea a plecat si eu am ramas acolo al nimanui nemaiavand nimic pe lumea asta in afara de mama care si ea nu stiu cat va mai fi printre noi. nu stiam pe unde sa ma duc sa uit de ea... am cautat-o zile in sir dar nu mi-a raspuns. oriunde as fi mers vedeam numai silueta ei, vedeam locurile in care ne sarutam ore in sir, bancile pe care stateam, peticul de iarba pe care ne intindeam si ne vorbeam ore in sir cu ochii pe cerul plin de stele. nu am mai mancat timp de 3 saptamani, de dormit nu cred ca am dormit 3 ore legate in acest timp. cand a plecat a luat cu ea tot. mi-a luat sufletul, mi-a luat zambetul, mi-a luat sentimentele. nu mi-a lasat decat ura si dorinta de a muri. pentru ca mi-a luat viata cand a plecat. nu mai aveam pentru ce sa traiesc. vroiam sa mor!ah si ce frumoasa e moartea. nu mai simti nimic si nu mai ai nevoie de sentimente. nu mai e nevoie sa plangi pentru ca nu mai simti nimic. dar ajunge pentru astazi!
-bine Luca! tu decizi. daca vrei ne oprim aici. observ ca nu ti-e confortabil sa vorbesti despre ceea ce s-a intamplat in ziua aia.
-da! intr-adevar nu mi-e confortabil absolut deloc.
-pai ok atunci... despre ce vrei sa discutam?
- nu stiu... propuneti dumneavoastra o discutie!
-ok! ce poti sa-mi spui despre Alexia?
-Alexia? care Alexia?
-cea pe care ai vazut-o in parc certandu-se cu iubitul ei sau cine era barbatul respectiv.
-nu am ce sa va spun... ceea ce stiu despre ea deja stiti.
-bine Luca. pai atunci am terminat sedinta de astazi. voi chema o asistenta care te va duce inapoi in salonul tau.
doctorul chema asistenta si aceasta il duse pe Luca in salonul sau.
noaptea se lasa usor asupra spitalului. fiind primavara, afara adia un vant usor rece ce imprastia in aer mirosul fermecator al florilor ciresilor ce impodobeau aleile din curtea spitalului.
a doua zi Luca fuse condus de asistenta la cabinetul medicului pentru o noua sedinta.
-ia un loc Luca!
-multumesc! am ceva sa va spun!
-te rog!
-azi noapte am visat-o din nou pe Alexia! spuse el cu ochii plini de fericire.
-foarte bine,ii raspunse doctorul, poti povesti ceea ce ai visat? si deschise carnetelul in care-si nota cateva detalii din discutiile ce le purta cu Luca.
-Pai eram in parc, citeam pe o banca retrasa o carte...

va urma!

sâmbătă, 11 aprilie 2009

12

Ambulanta a ajuns la spital in 10 minute. o data ajunsa acolo se indrepta spre camera de garda. din masina cobori femeia inaintea medicilor si a brancardei pe care Luca statea inert.
Acesta a fost preluat imediat de catre medicii de la urgenta.

timpul a trecut si Luca a fost mutat la etajul 2 camera 213. nu venea nimeni sa-l viziteze. a stat internat in spital timp de 3 saptamani, timp in care a fost supus multor investigatii. medicii nu-si puteau da seama de cauza a ceea ce i se intamplase.
in a 4-a saptamana de stat in spital a fost mutat la spitalul de psihiatrie din oras in urma constatarilor celui mai bun psihiatru din oras.

Luca incepuse sa urmeze un tratament de recuperare psihica. medicul specialist ce-i recomandase mutarea la spitalul de psihiatrie considera cazul sau unul extrem de rar daca nu unic in lume. toate trairile lui se invarteau toate in jurul unei date: 9 februarie.

orice ar face Luca, are legatura cu ceea ce s-a intamplat in ziua respectiva.

dupa mai multe sedinte de terapie, medicul si-a luat inima in dinti, nestiind ce urmari ar avea asupra pacientului, si-l intreba pe Luca ce s-a intamplat in ziua respectiva.
-pai ce sa se intample... nu s-a intamplat nimic iesit din comun. era primavara, caldut afara, stateam pe banca in parc, citind, asteptandu-mi iubita sa vina, urmand a merge sa mancam o prajitura la cofetaria de la noi din cartier. In timp ce asteptam am fost atras auditiv de catre cearta dintre doi tineri. imi amintesc ca tanara ii spunea tanarului cu care era ca nu mai suporta nesimtirile lui si se indeparta incet de el. acesta o striga cu o voce de parca ii ordona unui soldat: Alexia treci inapoi aici! n-auzi? Alexia!!
-este aceeasi Alexia despre care mi-ai povestit in sedintele trecute?
- nu stiu despre ce vorbiti. nu va povesteam despre Georgia? iubita mea de-atunci?
-Ba da! raspunse medicul incercand sa ascunda faptul ca Luca ii vorbise in celelalte sedinte numai despre Alexia si notand ceva in carnetelul ce-l avea pe birou.
-dupa aceasta intamplare tanarul se facu si el nevazut pe aleile parcului. eu stateam acoo asteptandu-mi iubita in continuare. aceasta a ajuns intr-un final in parc si era extrem de necajita. Apropos v-am spus ca trebuia sa ne casatorim in vara acestui an? in fine... alta discutie. era extrem de necajita, dupa cum va spuneam, incepu sa planga cand ma vazu. cu lacrimi in ochi imi spuse ca nu mai vrea sa ne casatorim. ca totul intre noi s-a terminat.
-si tu cum ai reactionat? il intrerupse medicul ce parea extrem de interesat de ceea ce urma sa-i povesteasca Luca.
-pai...



va urma!

joi, 2 aprilie 2009

XI

toata noaptea nu a facut altceva decat sa se intoarca de pe o parte pe cealalta. nu a reusit sa doarma deloc. zorii zilei l-au prins fumand .
era transpirat din cauza caldurii. in casa fumul era foarte dens. se ridica din pat si o lua spre baie.
- ce fac? ce fac? incepu sa urle in fata oglinzii. bai incepi sa o iei razna! nu observi? fa ceva!
se spala e fata, se imbraca si fugi pe usa.
bantuia strazile ca o naluca de colo colo gandindu-se la ce sa faca. avea o privire pierduta undeva in gropile din asfaltul trotuarului care pareau a fi urmele unui varsat de vant pe obrazul acestuia.
-stiu ce fac! si incepu sa grabeasca pasul.
ajuns in fata blocului alexiei astepta sa iasa cineva pentru a putea afla daca pe acea scara locuieste cineva cu numele acesteia, Alexia, ii rasuna obsesiv de repetitiv in mintea lui.
isi aprinse o tigara si astepta. tragea adanc fumul in piept de parca ar fi fost ultima lui tigara. stand pe banca din fata scarii a fost fulgerat in momentul in care din scara iesi o tanara ce semana izbitor cu Alexia de brat cu un barbat. Luca inmarmuri si ii privea cum trec pe langa el aceasta nebagandu-l in seama.

nu-i venea sa creada ca ea nu-l recunoscu. toata lumea i se darama de jur imprejurul sau. incepu sa-l intepe puternic inima, se albi la fata si cazu lovind puternic pamantul.

Femeia auzi bufnitura facuta de corpul lui Luca si se intoarse. il vazu cazut si fugi spre el. barbatul o urma indeaproape.

-Of Doamne! ce-o fi patit? suna la salvare!
barbatul scoase telefonul din buzunar, forma numarul si incepu sa dea indicatii dispecerei cu locatia.
- gata am vorbit. du-te tu pana sus si adu o sticla cu apa, eu o sa-l ridic, pana atunci, si o sa-l asez pe banca.

aceasta fugi intr-un suflet sa ia sticla cu apa de sus. barbatul il ridica pe Luca cu greu de pe caldaram si-l intinse pe banca.

intre timp sosi si ambulanta.
-ce s-a intamplat? interba medicul de pe salvare.
-nu stim ce s-a intamplat. s-a prabusit pur si simplu in spatele nostru.
-ok. haideti sa ne ajutati sa-l urcam pe targa.

barbatul il ajuta pe medic sa-l urce pe Luca pe targa.femeia coborase si ea cu sticla cu apa.

-ne urmati la spital? ar fi foarte bine ca in caz de se va intampla ceva... sunteti martori ca nu i-a facut nimeni nimic si ca s-a prabusit pe strada.
-ok nicio problema! raspunse femeia.

se urcara in ambulanta si plecara spre spital.

va urma!