X

intuneric bezna, liniste mormantala, sudoare multa curgea pe corpul sau. deschise ochii simtind un nod in gat si avand respiratia sacadata si grea. cearceafurile erau ude fleasca. intinse mana spre masa de langa pat, luase o tigara si si-o aprinse. trase doua fumuri, se mai dezmetici putin si se ridica in picioare. s-a indreptat spre geam si a deschis jaluzelele. era soare si cald afara.

a terminat de fumat si s-a dus la baie sa se spele pe fata.
-ce s-o fi intamplat... nu inteleg. ce vis ciudat!
cu fata plina de apa fugi spre camera in care dormea. se uita pe masa dupa hartia cu numarul Alexiei. nu era acolo.
-oare am visat tot ceea ce s-a itnamplat intre mine si ea? dar ce a fost real si ce nu?
se uita la ceas. era ora 13.27.
-e ora la care de obicei sunt in parc si citesc...
se sterse pe fata,se imbraca in graba si fugi pe usa.
intr-un suflet alerga spre parc. ajunse la banca pe care el citea in fiecare zi. se aseza pe ea, isi aprinse o tigara si se uita de jur imprejur incercand sa gaseasca din priviri chipul Alexiei.
-offff! de ce mi se intampla mie toate astea? si se ghemui pe banca.

ziua trecu in timp ce Luca statea pe banca pe care a visat ca a intalnit-o pe Alexia. ea nu aparea de nicaieri. se insera si acesta se ridica si o lua spasit spre casa. o data ajuns acasa se dezbraca, facuse un dus si apoi se intinse in pat!

- oare o exista aceasta Alexia? sau o fi una dintre iele? cum de ma pot indragosti de cineva pe care nu-l cunosc?
si adormi din nou cu speranta in gand ca macar in vis sa-si traiasca viata la care spera.


va urma!

IX

ajuns la spital a urcat la etajul al doilea cautand cu o privire pierduta camera 213.
se apropie si vazu la intrare o femeie.
-buna ziua! eu sunt Luca!
-buna Luca! eu sunt matusa Alexiei. ea este bine e inca sub sedative.
-dar ce-a patit? cum s-a intamplat? ca aseara am lasat-o eu acasa si era foarte bine.
-eheee! nu cred ca ti-a povestit. Alexia are grave pb cu rinichii ca si mama ei de altfel. e o chestie genetica, destul de rara si singura solutie este un transplant... dar sansele sunt de una la un milion. mama ei, sora mea, s-a stins la foarte putin timp de la nasterea Alexiei. nu am gasit un donator compatibil... si s-a stins. a tinut cu dintii sa o aduca pe Alexia pe lume, dupa ce iubitul ei murise intr-un accident de masina la nici 2 luni inainte de nasterea ei. se iubeau foarte mult, si sora mea a vrut enaparat sa o aduca pe lume pe Alexia ca rod al iubirii lor, cu un deznodamant tragic. macar au alsat ceva in urma. ea nu cred ca va avea sansa asta.
-offf doamne! urata treaba! dar cum putem afla cine e un donator bun? se fac analize? aici la spital?
-da! numai la spitalul acesta deoarece aici este singurul medic in stare sa faca aceasta analiza.
-eu vreau sa vad daca pot fi donatorul ei!
-pai de ce ai face asa ceva? mai ales cand voi abia va cunosteati? desi Alexia imi povesteste despre tine de vreo 2 saptamani in fiecare seara, cum iese cu Nanook in parc si te vede singur pe banca citind. mi-a spus ca ati vorbit pentru prima oara acum 2 zile. era foarte bucuroasa ca a avut curajul sa-ti vorbeasca.. dar in acelasi timp dezamagita ca nu a iesit cum si-a dorit!
-a fost o situatie foarte ciduata si nici nu am stiut cum sa reactionez. m-a luat prin surprindere caci era pentru prima oara in viata cand mi se intampla asa ceva.
-da! intr-adevar o situatie "ciudata"! si incepuse sa fie si ea atat de fericita ca a reusit sa cunoasca un baiat frumos si inteligent ca tine.
-pentru mine surpriza a fost mult mai mare... doar ca acum situatia nu e tocmai roza. mama mea esste si ea internata in spital de 6 luni de zile si medicii nu stiu ce are.. si ne tot chinuim. tata a plecat cand eram eu mic. mama mi-a spus ca l-au inchis cei de la securitate cand eram eu mic...sunt sigur ca l-au ucis, nenorocitii! Dar sa trecem peste asta! puteti emrge cu mine sa fac analizele? poate putem rezolva situatia aceasta!
-pai hai sa mergem sa vedem ce avem de facut!

si se indreptara catre biroul medicului.

va urma

VIII

o data ajunsa in casa Alexia o lua pe Nanook in brate si sri la geam, dupa perdea, pentru a-l vedea pe Luca indepartandu-se de blocul sau.
-ce parere ai puricoaso despre el? iti place? o sa-l cunosti si tu nu mai miorlai atat dupa el!
Se aseza pe fotoliul din camera de zi, cu Nanook in brate, si incepu sa se gandeasca la el.

noaptea a venit in ritmul lin al primaverii. mirosul florilor de cires ii umplea camera. Alexia era adormita pe fotoliu cand dintr-o data se ridica in picioare, lua telefonul de pe masa, forma un numar si cazu fulgerata pe covor.
vocea de la celalalt fir incepuse sa strige in telefon:
-Alexia! Alexia! tine-te tare ca ajung imediat!
nu trecura 3 minute ca pe usa intra o femeie intre doua varste, o intinse pe Alexia pe spate in timp ce vorbea la telefon. in voce i se putea deslusi disperarea:
-...imediat! strada cerbului nr 35. bl Y23, etaj 4, apartamentul 13. va rog grabiti-va! va multumesc din suflet! grabiti-va va rog!
aceasta statea langa trupul Alexiei mangaind-o pe fata si spunandu-i ca totul va fi bine si ca ambulanta este pe drum.

Ambulanta era parcata in fata blocului. Din scara iesi o echipa de paramedici purtand pe scari o targa pe care era asezata Alexia intubata.
Masina a dus-o la Spitalul de urgenta. Femeia pe care Alexia a sunat-o era in continuare langa aceasta.

noaptea a trecut foarte greu.

Luca se trezi foarte vesel a doua zi. isi aprinse o tigara fredonand melodia sa preferata: a man's world a lui james brown.
termina tigara, se duse la baie sa se spele pe fata in ritmul melodiei fredonate. era un alt Luca decat cel pe care-l cunoscusem acum putine zile. parca reinviase. tristetea fusese inclocuita de pe chipul sau cu o bucurie aproape de fericire. zambea tot timpul.

a terminat cu spalatul pe fata si se indrepta spre bucatarie pentru a servi micul dejun.
-Ah ce bine e sa te trezesti la pranz! odihnit poti sa-ti faci linistit siesta. oare ce face Alexia? o s-o sun dupa ce mananc.
a spart cateva oua pentru a-si pregati o omleta, a taiat ceapa si niste sunca pentru aceasta. isi prepara omleta tot la fel cantand si dansand. a mancat, si-a aprins o tigara si apoi s-a asezat pe marginea patului cu telefonul in mana.
intinse mana dupa bucatica de hartie de pe masa, forma numarul si astepta ca Alexia sa-i raspunda.
-Alo? se auzi vocea femeii la capatul celalalt.
-Alo? Buna Alexia, Luca sunt!
-Buna Luca! Alexia nu paote vorbi momentan. eu sunt matusa sa. Alexia a avut o criza aseara si acum este la spital sub calmante.
-Poftim? si intreg pamantul i se cutremura acestuia sub picioare. Ce criza? ce spital? aseara?
-Nu cred ca a avut cand sa-ti povesteasca. suntem la spitalul de urgenta, etajul 2 camera 213.
-ajung si eu numaidecat! inchise telefonul tremurand si cu lacrimi in ochi. ce noroc am si eu.... mai intai mama si apoi ea.
se imbraca in graba si pleca spre spital.


va urma!

VII

-acum terbuie sa plec! as fi vrut sa mai stau dar chiar nu mai pot.
-am inteles, sper doar sa ne mai vedem! eu sunt disponibila oricand.
-ok! pai atunci ramane sa ne auzim la un telefon, o zi frumoasa in continuare!
-stai putin! eu cum ajung acasa? caci e destuld e complicat de ajuns aici..
-te voi insoti eu pana la tine in fata blocului, nu e nicio problema!
-ok! sa mergem atunci!
parasira parcul care ramanea in spate la fel de singur cum il descoperisera ei, precum o cetate solitara undeva intr-o padure.
mergeau si isi povesteau din nou situatii amuzante, zambeau si se vedea pe chipurile lor faptul ca se plac foarte mult.
soarele zambea pe cer parca bucurandu-se si el de soarta lor. Luca simtea si el din nou razele acestuia pe care de mult nu le mai simtise. pasarile isi continuau cantecele ce parca reprezentau cantece de dragoste inchinate celor doi indragostiti.
ajungand in fata blocului cei doi isi luasera ramas bun printr-o imbratisare urmata de un sarut.
-uite-o pe Nanook! o vezi? acolo sus la etajul 4!
-acolo? aha! e o pisica frumoasa! ce urechi are! e foarte amuzanta.
-da! si foarte jucausa de altfel, o comoara de pisica!
-ne vedem si maine?
-da Luca, bineinteles!
Alexia il saruta inca o data si se indrepta spre scara blocului.
Luca astepta ca Alexia sa intre in scara , mai zabovi un minut, se intoarse si pleca spre casa.
-Doamne cat e de frumoasa! ce noroc m-a lovit! isi spunea mergand spre casa cu acelasi zambet tamp ce-l caracteriza.
Ajuns acasa isi aprinse o tigara si astepta telefonul medicului. se intinse in pat, stinse tigara si inchise ochii. se gandea numai la ea. imaginea ei ii ramasese amprentata pe retina. adormi.


va urma!

VI

cafeneaua avea un aer atemporal. elemente de design si arhitectura vechi combinate destul de ingenios cu un mobilier futurist ce te facea sa te simti ca intr-un film de tim burton.

s-au asezat la o masa mai retrasa. au rasfoit meniurile aruncandu-si cate-o privire din cand in cand.

-Alexia vrei sa-ti recomand eu o cafea?

-chiar te rog! sunt curioasa ce gusturi ai la cafea si plus de asta sunt foarte multe sortimente de care nici nu am auzit!

-ok! eu iti recomand mudslide! daca nu-ti place nu o bei! si-i zambi de parca ar fi vrut sa-i spuna: las-ca vezi tu ce bunatate de cafea bei.

-ce nume! cred ca o sa fie buna!

au comandat cafelele si s-au apucat de discutat despre ce carti au citit in ultima vreme.

au stat cateva ore bune in cafenea povestindu-si situatii amuzante din trecut, de la facultate sau liceu.

-cred ca ar fi bine sa mergem de-aici caci atmosfera incepe sa devina inecacioasa, spuse Luca.

-pai si unde mergem?

-o sa vezi tu! ai incredere in mine? o sa-ti arat ceva ce sigur nu stiai ca exista aici in cartier!

-ok. pai sa mergem!

au parasit cafeneaua cu pasi siguri. Luca a dus-o pe Alexia intr-un parc undeva intr-un loc parca uitat de lume.

-parcul asta a fost construit in 1876 de catre primarul de-atunci al bucurestilor, se numea parcul indragostitilor. a fost un parc foarte cunoscut si foarte popular printre locuitori pana in 1947 cand comunistii l-au inchis cu gardul asta imens de fier. li se parea ca aici se fac planuri de a darama regimul. dar de unde.... aici veneau tinerii cu iubitele lor pentru a le face declaratii de dragoste!

-d-asta m-ai adus aici? il intreba alexia cu un aer banuitor.

-nu! te-am adus aici pentru ca sigur nu stiai de el!

Alexia nu astepta ca Luca sa termine ce avea de spus si il saruta!

luca se trase in spate, spunandu-i:

- nu cred ca e bine ceea ce facem!

-de ce? il intreba ea.

-pentru ca nu cred ca sunt pregatit pentru asa ceva! a trecut ceva timp de cand nu am mai facut asta!

-pai nu putem afla asta decat continuand!

-nu sunt sigur ca as vrea sa continui!

-pai hai sa incercam sa continuam! si daca nu-ti place ne oprim si fiecare isi vede de viata lui, ca si pana acum.

Alexia se intinse si il saruta din nou, de data asta cu o intensitate si o caldura ce lui ii erau de mult uitate. Luca fusese surprins de catre sentimentele ce-l napadeau in timpul sarutului dar se lasa purtat de val. s-au sarutat minute in sir pana cand Luca i-a spus ca trebuie sa ajunga acasa caci trebuie sa primeasca un telefon de la medicul mamei sale.

-dar ce a patit mama ta?

-e bolnava si e internata in spital de jumatate de an!

-imi pare rau!

-eh nu ai motive! asta e viata... trebuie sa mergem inainte caci altfel nu avem ce face.

-ok. uite numarul meu de telefon, si ii intinsese un cartonas pe care era deja scris, de mana, numarul ei de telefon.

-il aveai pregatit?

-da! pentru ca vroiam sa-l las pe banca pe care citesti in fiecare zi. in speranta ca vei mai veni acolo, si-l vei vedea.

-ma faci sa zambesc! ii raspunse Luca cu zambetul sau tamp pe fata

va urma!

V

venind dimineata, amandoi si-au facut siestele. Luca isi aprinse tigara si tragea cu pofta din ea iar Alexia privea pe geam soarele rasarind si asculta melodia pasarelelor de-afara. amandoi aveau in gand doar pe celalalt. Luca se gandea cat de prost a fost ca a fugit cand i sa ivit asa o ocazie. ea ii parea ca fiind femeia pe care de mult o visa noapte de noapte: bruneta, nu foarte inalta de statura, ochi albastri care pareau niste valuri de un azur dumnezeiesc, cu buze nu foarte proeminente si cu dintii albi sidefati.

- ce prost sunt! incredibil, cel mai prost! si lovea cu capul perna de sub cap. eh, lasa ca ma duc in parc si sigur isi va face aparitia.

se ridica din pat si se apuca sa-si prepare ceva pentru micul dejun, dar planurile i-au fost date peste cap de catre frigiderul ce era gol ca o vedeta ce pozeaza intr-o revista pentru adulti.

-hmmm, iar trebuie sa ma duc la cumparaturi!?! nu mai vreau! dar ce sa fac? ca mi-e o foameeee de n-am unde sa dorm la noapte.

se imbraca rapid cu ce-i pica in brate si iesi din casa ca un uragan.

Alexia mancase si se imbraca sa coboare sa cumpere presa din ziua respectiva.

In drum spre chioscul de ziare isi verifica portofelul dar cu ochii in acesta dadu peste cineva si-l darama la pamant.

-Imi cer mii de scuze, excalama ea plina de ispasire!

-Nu face nimic, spuse "victima" sunt in regula.

cand "victima" se ridica de la podea si se intoarse spre ea... uimire! era chiar ea!

-Alexia?si inmarmuri in fata ei de parca ar fi vazut o stafie.

-Luca? se inrosi pe loc ca un bujor la vederea lui. imi cer mii de scuze pentru cazatura pricinuita!

-nu face nimic! eu imi cer mii de scuze pentru ieri si probabil ca asta a fost pedeapsa.

-nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze! asta ai simtit ... asta ai facut!

-oare ma pot revansa vreodata?

-nu depinde de mine, ii raspunse Alexia si se indeparta de el!

Luca alerga dupa ea, o prinse , din nou de mana.

-uite eu tocmai mergeam sa-mi beau cafeaua la vechea cafenea din colt! vrei sa ma insotesti?

-pai... trebuie sa merg sa iau ziarele!

-pai merg cu tine sa iei ziarele si apoi mergem sa bem cafeaua de dimineata! daca vrei! si ii afisa un zambet larg de ii acoperea toata fata.

-hmmm... bine! si-si spuse in gand: ce zambet tamp a afisat! tamp dar foarte frumos. cum as fi putut sa-l refuz?

si o luara agale spre cafeneaua din colt!

va urma!

IV

Alexia ramasese ca o stana de piatra dupa fuga lui Luca. nu stia ce sa faca.

-ce tampita sunt! cum am putut sa fac asta? mai bine-l lasam in pace si nu-i spuneam ceea ce i-am spus! dar ce i-am spus? de fapt nu i-am spus mai nimic... si aveam atatea sa-i spun. saracul l-am speriat. de ce o fi atat de speriat?

asta ii trecea Alexiei prin gand in timp ce se departa si ea de banca aceea minunat asezata. se gandea ce-o sa faca de maine incolo? sa o mai scoata pe Nanook in parc? sa gaseasca alt parc? sau sa evite doar locul in care era banca?

o data ajunsa acasa si-a dat seama cat de mult s-a indragostit de un strain.

-cu un asa nume frumos! spuse in timp ce se aseza pe fotoliul vechi din camera cea mare a apartamentului sau, pe care-l primise mostenire de la bunica ei. era amintire de familie si desi era ponosit nu a vrut nici in ruptul capului sa-l arunce cand a renovat locuinta.

-Nanook! unde esti puricoaso?

pisica isi facu aparitia de dupa usa, unde avea si cosuletul in care dormea de obicei, ca o regina mergand extrem de sigur catre mana Alexiei ce era intinsa asteptand faptura aceasta, cu un aer mistic, pentru a o mangaia si a o lua in brate.

Nanook ii sari direct in brate si incepu sa se gudure in bratele Alexiei.

-tu ce-ai face in locul meu? o intreba Alexia. te-ai mai duce maine in parc? chiar daca el nu va mai fi sigur acolo? sau vei ocoli parcul pentru a-l scuti pe el de o situatie total neplacuta? dar pentru a face asta va terbui sa-ti calci pe inima.. si e atat de greu.

a stat cu Nanook in brate ore in sir pana s-a inserat. S-a schimbat in camasa de noapte din matase naturala, ce-i mangaia usor sanii facand sa i se vada foarte bine formele sale bine conturate si s-a intins in baldachinul din dormitor care si acesta este mostenit de la bunica sa. desi este enorm pentru dormitorul sau mic ea nu l-a aruncat deoarece da un aer aparte camerei si plus de asta este extrem de confortabil. Pana sa adoarma se gandi la Luca, la aspectul sau puternic dar ponosit in acelasi timp, la ochelarii sai cu rame total nepotrivite conturului sprancenelor sale, la genele sale lungi si la ochii sai bruni exterm de expresivi, genul de ochi care dintr-o privire te poate urca in rai sau poate da cu tine de pamant pana in adancul fierbinte al iadului.

-Ah, Doamne! exclama in timp ce se intorcea pe partea cealalta pentru a observa luna ce-i batea usor la geam. maine ma voi duce din nou in parc, de data asta o iau si pe nebuna de Nanook cu mine. poate il voi gasi acolo citindu-si cartile linistit pe banca.Sper sa fii acolo, Luca!

si adormi imbratisata de razele lunii.

va urma!

III

stateau pe banca si-si vorbeau de parca se cunosteau de o viata. ea ii zambea la fiecare cuvant spus de acesta. el se fastacea si se inrosea vazandu-i pe sub buzele catifelate, ca doua petale de trandafir roz, dintii de un alb laptos, impecabil asezati.
din vorba in vorba el a intrebat-o:
-de ce tocmai eu? nu-mi da raspunsul cum ca banca este pozitionata perfect... caci nu te cred!
-ok! m-ai prins! te urmaresc zilnic stand pe banca si citind. eu vin in parc cu pisica mea, Nanook, careia ii place sa zburde in iarba dupa porumbei si vrabii. e norvegiana de padure, cred ca le este inca puternic instinctul de vanator.
-Nanook? ce nume mai e si asta?
-e un nume dat de obicei de eschimosi copiilor. inseamna tandru, dragut, frumos.
-aha! deci sa inteleg ca pisica ta e frumoasa!
-ei bine da! o s-o intalnesti cu siguranta!
-ok, ok! dar de ce nu e cu tine azi?
la intrebarea asta ea a inceput sa roseasca in obraji.
-pai...
lasa privirea in jos putin rusinata
-pai nu am luat-o cu mine azi pentru ca m-am hotarat sa iti vorbesc.
-deci ai planuit toata discutia noastra?? de ce?
-pai cum sa-ti explic... vazandu-te in fiecare zi citind si vazand cum te bufneste rasul din cand in cand, sau incruntandu-te la ceea ce citesti, a starnit o curiozitate ciudata si foarte puternica in mine de a te cunoaste. cum vii de fiecare data singur si petreci aici ore in sir, m-am gandit ca esti foarte singur si ca vii tocmai pentru libertatea ce ti-o reda lumea cartii. o lume care te amuza si consterneaza in acelasi timp. dorinta s-a acutizat pe fiece zi in care te vedeam. nu de putine ori am vrut sa vin si sa-ti vorbesc. dar m-am oprit de fiecare data. deja se fac cateva saptamani de cand te "observ" si am zis ca e momentul. de-aceea Nanook e acasa saracuta!
-nici nu stiu ce sa zic! m-ai lasat fara cuvinte!
-da! stiu ca nu e o situatie tocmai placuta! dar am zis ca terbuie sa o fac. curiozitatea de a-ti afla numele era prea mare... imi pare rau ca te-am pus intr-o situatie destul de jenanta! am facut o greseala! spuse si dadu sa fuga de pe banca. Luca insa fiind atent a prins-o de mana tragand-o spre el, apucand-o cu cealalta mana de talia ei ca de albina si o saruta! dupa care se opri, ii dadu drumul si-si ceruse scuze!
-nu terbuia sa fac asta Alexia! imi cer mii de scuze! si o lua la fuga spre iesirea parcului.
ea ramase fara replica urmarindu-l cum dispare din parc.

va urma!

II

isi citea linistit cartea in parc, profund implicat in lumea aceea mirifica, stranie si calda, cand in fata i se opri o faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia.

l-a intrebat daca poate sa se aseze langa el pe banca deoarece aceea este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta acolo unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.

cand a ridicat privirea si a vazut-o, in toata splendoarea ei, a simtit fluturasii in stomac, fluturasi pe care-i crezuse de mult timp pierduti. cum ii statea in fata ca o aparitie mistica nici nu a mai asteptat raspunsul sau si s-a asezat pe banca langa el cu miscari line ce debordau de asa gratie precum cea a tarinelor Romanov.
el o privi in acest timp ca pe una dintre iele, fascinat de ochii aceia ce-l atintisera de cand s-a postat in fata lui. buzele ii erau ferecate de frumusetea ei, nu a fost in stare nici macar sa scoata un raspuns. simtea ca aceasta intalnire ii fusese inscenata. se uita in jur pentru a-i vedeape cei care i-ar putea inscena aceasta situatie si nu vedea pe nimeni.
-ce carte citesti? il intreba ea.
-povestea tarfelor mele triste!
-am citit-o si eu acum ceva timp. este destul de trist ceea ce i se intampla batranelului...
-da! ai dreptate! inca stau si ma intreb daca tot ceea ce el traieste este real sau doar rodul imaginatiei sale...
-dar sa lasam asta! imi cer scuze pentru abordarea putin agresiva si sa facem prezentarile. pe mine ma cheama Alexia!
-Luca, imi pare bine! raspunse el intinzand timid mana.
Alexia ii stranse mana cu o gingasie ce-l topise spontan.
acesta atingandu-i pielea catifelata simti ca in loc sa-i fie atinsa mana, i-a fost atins sufletul. il cutremura din cap pana in picioare la fiecare cuvant spus.

va urma!

I

statea intins in pat, cu pieptul dezgolit si plin de sudoare, tragand adanc din tigara ce-l insotea negresit oriunde s-ar fi aflat. se gandea la cat de frumos era acum ceva timp, cand soarele ii mangaia obrajii cu razele lui ca niste sulite boante facute parca din costiele aurii ale unei fetiscane blonde. nu putea nici macar sa zambeasca la acele ganduri. erau gandurile ce-i sagetau inima si sufletul in fiecare zi si deja ii devenisera obisnuite.

stia ca nu va mai fi prea curand acel om care se bucura de simpla prezenta a soarelui. era urmarit tot timpul de o umbra care-l ucidea in fiece zi cate putin. reusise sa reziste in rutina ce-l macina incet deja de un an de zile, simtea ca incepe sa-si piarda rabdarea si puterea. nu mai există lucruri in jurul sau care sa-i faca inima sa tresalte de fericire sau bucurie. incepuse sa vada de cateva zile totul in negru. nu mai existau culori in viata sa. alb-negru era totul.

s-a ridicat, parca lipsit de chef, din patul care i-a fost loial in ultimii douazeci de ani. era singurul lucru loial din viata lui, si-a stins tigara cu greu in scrumiera neincapatoare apasand tare pe mucul de tigara incat masa a scos un scartait scurt .

-Ahhh! il injunghia inima din cand in cand. Lasa ca iti revii tu, ca nu esti atat de batrana. de fiecare data cand inima il intepa isi aducea aminte de toate necazurile prin care a trecut in ultimul timp.

S-a dus la baie sa-si spele ranile inchipuite de pe fata. era timpul sa-si puna masca si sa iasa in lume. si-a luat cartea si a plecat usor spre parcul care ii alina din cand in cand durerile pur si simplu fiind companionul sau in lumea cartii pe care el o savura cu o placere pe care o uitase de ceva timp. nici cartile nu-i erau loiale si mereu pierdeau foi ce cadeau agale pe trotuarul plin de frunze cazute de toamna trecuta.

inca o zi va trece pe langa el in timp ce-si citea autorul preferat!

va urma!

Mi-e dor!

sunt momente cand imi este dor de cate ceva.

acum imi este dor de vara. m-am saturat de frigul de-afara, m-am saturat sa port geaca (care mi-a ramas mare si pe care nu o pot inlocui din motive lesne de criza... glumesc am cautat o geaca si am avut surpriza sa nu-mi gasesc decat prea mare in talie si mica peste brate ... deh trasul de fiare dezvolta pe ici pe colo..si subtiaza pe dincolo..), sa-mi fie frig, sa fiu tot timpul infofolit... vreau sa fiu imbracat intr-un tricou si o perechde pantaloni, vreau sa fie cald astfel incat sa pot iesi in parc sa ma plimb, sa ies cu bicicleta sa ma plimb si sa ies cu prietenii seara la tigara in aer liber nu la vreo terasa/restaurant/bar.

mai sunt momente in care imi dau seama ca m-am schimbat si incepe sa-mi fie dor de mine. aici discutia este prea complexa si nu are rost sa va imbuib capul.

nu-mi e dor de mine fizic. nu am motive. din pct asta de vedere am evoluat mai mult decat oricare pe care-l cunosc.

mi-e dor de copilarie cand ieseam cu prietenul meu de-o viata , intalnit acum cateva posturi si de voi, ii spuneam simplu M, afara si faceam tot felul de tampenii de la trasul cu teava cu cornete la jucatul de-a v-ati ascunselea

mi-e dor de perioada liceului cand aveam 15-16 ani si nu aveam nicio grija... fumam pe ascuns, aveam in buzunar o sticluta cu parfum si cand intram in bloc ma dadeam cu parfum pe maini ca sa nu ma miroasa tata, pana intr-o zi cand am uitat sticluta acasa... mi-am luat 6 palme. ultimele palme luate de la el. si ce palme grele are...

mi-e dor din cand in cand de perioada facultatii cand singurele griji erau m,ersul la laboratoare si la examene. mi-e dor de noptile petrecute cu colegii de grupa incercand sa pregatim examenul de a doua zi.... si sfarseam in a ne juca pe consola...

voua de ce va e dor?

...si doare!

Aventuri in metrou!

in fiece dimineata ma deplasez spre serviciu cu metroul dupa ce in prealabil circul pret de cateva minute cu tramvaiul 41 care-mi ofera niste experiente claustrofobice zilnic.
ajung pe peron si-mi scot cartea. oamenii incep sa se inghesuie. metroul se apropie cu un huruit de parca ar fi un batran tabagic tusind. eu citesc in continuare.
se deschid usile acestuia si din el incep sa alerge oameni inspre scari.
ma uit la ei nedumerit incercand sa-mi dau seama de ce alearga. alearga sa ajunga la munca? sau alearga sa faca miscare(yeah right)?
de ce nu se trezesc cu 5 minute mai devreme?
oare le da cineva un premiu daca ajung la fix la serviciu? si daca da... de ce nu pleaca mai devreme de-acasa? de ce le place sa fie intr-o alergatura continua si nesimtita?

o sa va intrebati de ce am spus si "nesimtita"!

pai e o alergatura nesimtita ptr ca in cursa lor spre scari lovesc unii oameni care saracii de ei singura lor greseala e ca se afla la momentul nepotrivit in locul nepotrivit. caci astia de alearga ei asa disperati sunt ca o turma de bizoni ce calca totul in picioare. daca fereasca sfantul ti-a cazut ceva din mana(geanta, sac, ziar samd) iti iei linistit la revedere de la el sau te alegi cu injuraturi crunte si frigidere pline de carne de bizon.

intr-o zi cand urcam eu linistit ultimul(da eu astept sa urce bizonii si abia apoi urc si eu!) scarile de la piata victoriei, de sus apare un nene pe la vreo 55 de ani care-i impingea, pe cei care urcau, extrem de violent. bineinteles ca a ajuns in dreptul meu si a incercat sa ma impinga... nu a reusit caci m-am ferit si implicit l-am facut sa cada ca un sac de cartofi pe scari. foarte revoltat a inceput sa injure... l-am intrebat de ce injura cand el a impins 20 de insi inaintea mea si al 21-lea a ripostat. de ce sunt unii atat de "miez" incat au voie sa faca rau altora si cand, dupa un sir intreg de rele, sufera si el de un "rau" tipa ca din gura de sarpe?
l-am linistit, stati linistite/linsititi.

eu nu voi alerga niciodata dupa ce ma dau jos din metrou!

Speechless!

am ramas fara cuvinte cand am vazut "ce frumos ninge afara"!


vreau soareeeee!!!!1111

Usuxualii!

usuxual= homosexual, pârțar, dosnic, pederast, gay and so on

eu nu inteleg barbatii usuxuali! ce placere gasesc ei in a mangaia un alt barbat cel putin la fel de paros ca ei? ce placere gasesti in a saruta un barbat tu fiind barbat?

ce gasesc ei minunat in a te trezi ,tu ca barbat ,dimineata langa un alt barbat? adica...wtf? s-au terminat femeile pe lumea asta?

poate o sa ziceti ca nu sunt open minded si nu gandesc OTB dar .... nu-i inteleg bai nene! de ce fac toate astea?!?

eheee cand vine vorba de izibnele(lesbiene) treaba sta putin altfel ptr barbati... adica cred ca e ceva misto un menage a trois cu 2 izbinele atata timp cat nu esti dat la o parte.

despre gerontofili, scatofili, pedofili, necrofili and so on... nu mai zic ca dup-aceea imi ies vorbe ca sunt prea violent in limbaj.

¿WTF?

Masca!

si si-a dat masca jos!

nu pot spune decat: esti demn de mila!

era pentru prima oara cand ma lasa sa-i vad sufletul exact asa cum este el: schilodit si plin de cicatrici.

l-am intrebat:

-de ce porti masti?

-pentru ca prefer sa le port pentru a nu mai avea parte de alte cicatrici, pentru ca nu mai vreau ca lumea sa ma ia in ras si pentru ca e mai placut asa!

-si ai de gand sa-mi spui de ce esti plin de cicatrici?

-nu! cu siguranta nu! nu am motive sa-ti spun tie tot ce mi s-a intamplat pana acum. ti-am aratat adevarata mea fata pentru ca am incredere in tine. nu ma face ca ptr tine sa inventez o noua masca.

nu i-am mai pus nici o intrebare nevrand sa par un investigator. sunt cicatricile lui si ii respect dorintele ptr ca desi sufletul ii arata ca dupa razboi daca ma uit atent la el pot sa-i vad formele frumoase pe sub aceste cicatrici hidoase.

dar de ce suntem nevoiti sa purtam masti? de ce terbuie sa purtam scuturi?

poate pentru ca oamenii stiindu-te sufleteste pot profita de tine? te pot trada? te pot lua in batjocura oricand vor dori?

ma duc sa-mi spal masca!

Jurnal!

azi am sa-mi crestez in grinda: sase martie douamiinoua!

ca de obicei m-am trezit rupt de somn la 6.15 ca sa plec spre tarlaua populata de francezi printre care unul sigur e homosexual sau cum zice acelasi bun prieten care mi-a dat cartea cu doamna bovary: usuxual!

mi-am tarat hoitul obosit spre baie unde ca de obicei am interactionat destul de onomatopeic cu apa rece de la chiuveta.

iar o zi de munca in care ca de obicei o sa fumez mult, o sa-l vad pe usuxualul ala infect si o sa fiu iar aratat cu degetul: uite-l pe ala cu muschi si tricouri mulate... cat sufera de el(mda mi s-a spus ca sufar de mine.. bine ma ca etichetati voi...)

ca de obicei tramvaiul 41 era uber aglomerat si oamenii ca intotdeauna au o vointa de invidiat de a se sui intr-un 41 plin ochi... dar ei insista caci nu pot astepta inca 2 minute pana vine celalalt..

la crangasi mi-am scos cartea si m-am apucat de citit. am citit ceva azi ce-i drept.

a trecut ziua de munca. am ajuns la sala unde o prietena de-a mea a venit ptr prima oara( are si ea blog http://cloudfreesky.blogspot.com ). i-am aratat ce are de facut pe-acolo, i-a placut si eu sunt multumit ca i-a placut.

iar mi-am rupt mainile la sala, iar mi s-au pompat bratele si m-au facut sa merg de parca as fi oparit la subrate... dar e atat de bine.... oh ce-mi place.

piți nu te iert maine! avem zi de abdomene si vei face febra clar!

clar bodybuilding is living!

Plictisit!

sunt atat de plictisit incat nici sa mai scriu pe blog nu mai am chef.
internetul e atat de mare si plictisitor... ceva de speriat.
vreau sa mai citesc ceva si nu am ce... o sa caut ceva de citit... neaparat caci o iau razna.
mi-e foame!

Dedicata voua!

melodia asta v-o dedic voua fetelor/femeilor
voua celor care ne inseninati zilele
voua celor care cu un zambet ne schimbati starea de spirit
voua celor care stiti cum sa faceti un om fericit
voua celor care cu un gest aveti toata lumea la picioare
voua celor care stati in umbra unui barbat puternic, ptr a fi mult mai puternice decat el
voua celor care stiti sa oferiti alinare in orice situatie
voua celor care va place sa daruiti iubire
voua celor care stiti cum sa faceti un om sa se simta centrul universului....

here you go!

http://www.youtube.com/watch?v=DXcHWRQyCiI



La Multi Ani!