duminică, 21 iunie 2009

XXI

...e un tip care pare a fi foarte destept, care m-a surprins cu niste lucruri pe care le stia despre mine... si despre tine. care m-au pus pe ganduri. el mi-a spus ca le-a visat dar nu stiu ce sa cred caci sunt lucruri pe care nu ai cum sa le stii despre noi doua, decat daca ne cunosti sau ti le-am povestit eu. ciudat din punctul asta de vedere. de ce spun ca pare destept? presupun ca esti curioasa de ceea ce ma face sa spun chestia asta!
pai in genere pot recunoaste un om inteligent luandu-ma dupa mai multe lucruri... e greu de explicat. de la privire pana la modul in care se exprima. chiar daca el e imbracat mai ponosit si total impotriva trend-urilor din ziua de azi.

se vede ca a suferit mult la viata lui, dar are inca sclipirea vietii in priviri. speranta nu i-a murit. dar ma face sa fiu curioasa care e cauza suferintelor lui. pacat ca pare sa bata in defensiva in ceea ce ma priveste... oare sunt eu sau si el are aceleasi trairi pe care le am si eu? oare si el a fost calcat in picioare de persoana pe care el o venera? cine stie puricoaso! eu nu am de unde sa stiu. dar sper ca voi afla. mai tarziu o sa te scot la plimbare prin parc si poate il vom vedea din nou pe aceeasi banca.
dar cum pot afla tot ce are pe suflet? ca ma gandesc.... daca il intreb direct... nu cred ca voi rezolva ceva pentru ca exista posibilitatea sa se einchida in el si sa nu vrea sa vb despre asta. chiar se poate speria...


hai sa ne culcam ca mi-e somn. ne trezim in 2-3 ore sa te scot in parc.

offf cald mai este. nu pot inchide un ochi din cauza caldurii...hai sa mergem in parc. stai sa-mi iau o carte ptr ca poate avem mult de asteptat pana vine Luca in parc sa citeasca.

si-a luat cartea din care mai avea cam jumatate de citit, i-a pus lesa pisicii si a iesit pe usa indreptandu-se spre parc.



va urma!

miercuri, 17 iunie 2009

20

e noapte, cald si zapuseala. s-a trezit leoarca.

-m-am saturat de viata asta, nu mai vreau sa traiesc! nimic nu mai are rost!

s-a dus s-a spalat si a coborat afara.
se plimba pe strazi de cateva ore bune. dimineata venise si soarele isi facu timid aparitia de parca nimic nu s-ar fi intamplat. intr-adevar soarelui niciodata nu i se intampla nimic.

-cum sta el sus pe cer fara pic de grija! oare noi de ce nu avem soarta lui? de ce trebuie sa suferim ca niste prosti? de ce nu avem curajul sa spunem celor dragi ca-i iubim si ca nu vrem sa ne paraseasca niciodata? dar daca le spunem asta si ei isi bat joc de noi? daca le spunem ca ei sunt fiecare picatura de apa de o bem, ca sunt fiecare gram de mancare pe care-l mancam? ca sunt fiecare gura de aer pe care o luam? stii foarte bine ce fac. ai avut parte de asa ceva. esti calcat in picioare. trebuie sa inveti sa te inchizi in tine si fata de cel pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. nu terbuie sa afle ca tu pentru el traiesti, ca il iubesti pentru tot ceea ce este, spune si face. pentru ca daca ii vei arata si spune astea va stii ca ii vei ierta fiecare greseala. dar terbuie sa inveti sa treci peste tot sufletul tau si sa nu mai ierti nimic niciodata din partea celui pe care-l iubesti. asa am facut si eu si clar trebuie sa fiu soarele lumii mele. trebuie sa traiesc fiecare zi ca un nou inceput la fel ca un rasarit de soare.

s-a intors acasa, si-a pregatit ceva de mancare si apoi s-a intins in pat gandindu-se la el, Luca.
-puricoaso! vino aici sa te zmotocesc putin si sa-ti povestesc despre Luca!

va urma!

luni, 1 iunie 2009

19

...pot sa iau si eu loc pe banca aceasta? deoarece aceasta este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta aici unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.

Luca ramase fara grai, albindu-se la fata, de parca ar fi vazut o fantoma.... cand vazu faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. Era asa cum o stia neschimbata si chiar cu aceeasi rochie era imbracata.

-Poftim! ia loc Alexia. chiar te rog.
-dar de unde stiti cum ma cheama?
-pai nu asa va cheama?
-ba da! doar ca foarte putina lume imi spune Alexia. e al doilea nume al meu. toata lumea imi spune Maria! numai mama mea si cei foarte apropiati de sufletul meu imi spun asa. Dar ne cunoastem?
-cum nu ma recunosti? sunt eu Luca!
-imi cer scuze dar chiar nu am nici cea mai vaga idee cine sunteti... ii spuse Alexia extrem de nedumerita!

Abia atunci Luca si-a dat seama de faptul ca ceea ce stia el despre Alexia si tot prin ceea ce trecusera ei doi nu fusese decat un vis frumos.

-imi cer scuze ca te-am pus intr-o situatie jenanta. doar ca ceea ce urmeaza sa-ti spun o sa ti se para o nebunie. eu am visat intalnirea dinter noi doi acum ceva timp. a fost atat de real visul. mi-am visat chiar si simturile. un vis ce pot spune ca a durat cateva zile cand de fapt nu a tercut decat o noapte....
-ma tem ca nu inteleg!

-nici eu nu prea inteleg... dar pe tine te cheama Alexia, nu? esti imrbacata exact cum te-am visat... mi-ai spus exact ceea ce mi-ai spus si in vis... si lasa-ma sa ghicesc! ai o pisica pe nume Nanook! corect?

-daaa! incredibil!

-si de obicei iesi cu ea in parc, nu?
-da doar ca de data asta am lasat-o acasa. ce carte citesti?
-povestea tarfelor mele triste!
-aaa Marquez! am citit-o si eu acum ceva timp. dar de cand am pisica am inlocuit cititul cu plimbatul "printesei" in parc
-eh! nu e timpul intrat in sac si plus de asta sunt foarte multe carti bune de citit. ai timp berechet.

si se apucara sa vorbeasca despre carti si au discutat ore in sir de parca se cunosteau de o viata.

-faptul cu pozitionatul bancii era un pretext, nu-i asa?
-hmmm cum de ai ghicit?
-pai nu stiu, cred ca de la visul ala se trage....
-da era un pretext si ceea ce ai visat este destul de ciudat.
-da! dar tocmai astazi am realizat ca era doar un vis...
-era un pretext, stii eu vin de ceva timp cu "puricoasa" in parc si de fiecare data te-am vazut citind pe banca asta, mereu aceeasi banca si de fiecare data la un moment dat te bufnea rasul. mi-ai starnit curiozitatea. si nu vreau sa para ciudat... dar curiozitatea s-a acutizat pe zi ce trecea si devenea din ce in ce mai puternica... de multe ori mi-am dorit sa vin sa-ti vorbesc.
Ahhh s-a facut tarziu, trebuie sa fug!
-din cauza pisicii?
-nu am o problema si trebuia sa fiu undeva acum 2 ore....



va urma

miercuri, 20 mai 2009

18

...se ridica de pe banca si se indrepta spre locul in care se auzeau tipetele.

erau tipetele unei femei care se certa cu iubitul ei. Luca a incremenit! era Alexia!

-Nu te mai suport! lasa-ma in pace! pleaca din viata mea o data! nu mai vreau sa mai aud in viata mea de tine! esti mort pentru mine! ii spunea Alexia, in timp ce se indeparta de el.

-Alexia treci inapoi aici! n-auzi? treci inapoi! si o lua la fuga inspre ea.

Luca nu stia cum sa reactioneze. ar fi vrut sa se duca dupa ea dar nu vroia sa cauzeze probleme. asa ca si-a frant inima si s-a dus acasa.

lunile au trecut si viata sa curgea in acelasi ritm. vizitele la medic s-au terminat, deci el este din nou un om normal si nu mai are de ce sa-si faca griji. isi facea in fiecare zi siesta in parc pe aceeasi banca in fiecare zi.

a citit toate operele lui marquez in decursul acestor luni, in afara de una singura pe care a reusit intr-un final sa o gaseasca de cumparat la un anticariat: Povestea tarfelor mele triste.

Intuneric bezna,transpiratia ii siroia pe trup. se trezi cu un zvacnit puternic. era cald. isi intinse mana pe masa pentru a-si lua o tigara din pachet. o aprinse si incepu sa o fumeze tragand adanc fum dupa fum.

-trebuie neaparat sa ma las de fumat! si continua sa traga adanc din tigara. gandurile il apasau tot mai greu. a si uitat cum e sa zambeasca deoarece nu avea nici un motiv. viata ii era monotona.

in fiecare zi facea acelasi lucru. se trezea, isi aprindea tigara, se ducea la baie. se spala pe fata, pe dinti, se barbierea, isi facea ceva de mancare, se imbraca, isi lua cartea si se ducea in parc.

asa a facut si in aceasta zi. s-a asezat pe banca si incepu sa citeasca, soarele ii mangaia obrajii cu razele lui ca niste sulite boante facute parca din costiele aurii ale unei fetiscane blonde. se opri din citit pentru a se putea bucura de caldura din acea zi.
statea cu fata spre soare si cu ochii inchisi.

deodata inima incepu sa-l intepe de parca ar fi fost injunghiat cu un cutit otravit.
-ahhhh! incepi din nou sa te resimti? nu esti atat de batrana pentru a ceda acum....

ii trecu intr-un final si el putu din nou sa se bucure de soarele cald si de briza dinspre iaz.


-nu va suparati! ....

va urma!

luni, 11 mai 2009

17

Luca ajunge acasa, isi aprinse o tigara, se duse la baie a dat drumul la apa calda si puse dopul la cada pentru a se umple.
si-a luat cartea, scrumiera si se intinse in cada, unde se apuca sa citeasca.


dupa ce a facut baie s-a intins in pat cu gandul ca poate o va visa pe Alexia. adormi!

se ridica din pat si se apuca sa se imbrace. si-a luat cartea si a pelcat spre parcul in care obisnuia sa citeasca in fiecare zi.
soarele inca nu ardea si deci atomosfera era foarte placuta, cu o adiere sublima de vant ce venea dinspre lacul parcului care-i mangaia fata nebarbierita. arata ca un om al strazii cu doua diferente: era imbracat curat.... si citea o carte.

cum citea linistit pe banca, o umbra i se opri pe fata. era Alexia.

-Buna Luca! ce mai faci? nu prea ai mai trecut pe-aici... ai fost ocupat?
-Poftim? cum adica? vin aici in fiecare zi, cu tine ce s-a intamplat? caci pe tine nu te-am mai vazut de ceva timp...

-am avut niste probleme personale, nu are rost sa iti impui capul cu asa ceva... nu se cuvine.

-ok. ce sa fac.. citesc.ca de obicei.nimic nou, nu mi se intampla nimic... in afara aparitiei tale.

-pai sper sa ne vedem maid es acum ca am scapat de probleme... o sa o aduc si pe pisica la plimbare. Ah ce proasta sunt... am last-o in casa fara mancare acum 3 ore... trebuie sa fug! vorbim putin mai tarziu!

-nu fugi incerca el s-o tina in loc dar o scapa! Alexia te rog nu fugi striga Luca in timp ce ea se indeparta alergand spre iesirea din parc.

se trezi brusc plin de transpiratie si respirand scadat. era deja dimineata.

-offff iar am visat-o... nu putea fi realitate?isi aprinse o tigara si se itninse inapoi in pat tragand adanc din tigara si gandindu-se la ea. Nu mai itneleg nimic... o iau razna. trebuie neaparat sa ne itnalnim.

termina tigara, se duse la bucatarie pentru a goli scrumiera, apoi s-a dus la baie pentru a se spala pe fata. uitandu-se in oglinda:
-trebuie neaparat sa ma barbieresc, zici ca sunt un boschetar.
si-a turnat in palma spuma de barbierit si incepu sa-si maseze pielea fetei cu aceasta. dupa ce a terminat de intins spuma isi lua briciul din toc. era briciul primit cadou de la bunicul sau. are deja 70 de ani briciul respectiv. isi aseza cureaua de piele de cuiul de pe usa si incepu s-o mangaie usor cu lama briciului.

totul pare un ritual extrem de bine planuit.

se termina de barbierit, isi turna After-shave in palma si incepu din npou sa-si maseze piele fetei. era gata sa poata pleca in parc sa-si citeasca cartea.

au tercut cateva saptamani de rutina in care facea acelasi lucru se trezea, aprindea tigara, se spala pe fata, se barbierea si pleca spre parc. viata lui devenisa extrem de monotona si el de-abia astepta sa ajunga in parc pentru a se putea retrage in lumea cartilor sale.

intr-o zi stand pe banca auzi tipetele unei femei....


va urma!

miercuri, 6 mai 2009

schimbari regulament:

in urma unor propuneri ale unei colege au loc urmatoarele schimbari inr egulament:

scrieti cat vreti voi...
nu este concurs. deci nu castigati nimic... scrieti de palcere. e un exercitiu f bun. garantat!

marți, 5 mai 2009

Provocare!

va provoc pe voi dragii mei cititori sa scrieti fiecare in commenturi cum credeti ca va continua povestea.

e un fel de concurs ce are loc pana vineri ora 20. pana atunci astept propunerile voastre.
aveti fiecare liber la propuneri, cu rugamintea de a nu relua ideea altui cititor. verificati inainte de a posta propunerea daca cineva a postat deja aceeasi idee de continuare.

a si inca o rugaminte: nu postati romane intregi... un rand ptr fiecare idee.

eu stiu deja continuarea, doar ca sunt curios de cata lume citeste povestea dintre cei doi si daca exista cineva care gandeste la fel ca mine povestea asta.



va salut.

nu va sfiiti in a scrie cele mai ciudate idei de a continua povestea.

va provoc!


p.s. va rog sa va si semnati cand lasati commenturi pentru a stii cine, ce si mai ales cum!