...e un tip care pare a fi foarte destept, care m-a surprins cu niste lucruri pe care le stia despre mine... si despre tine. care m-au pus pe ganduri. el mi-a spus ca le-a visat dar nu stiu ce sa cred caci sunt lucruri pe care nu ai cum sa le stii despre noi doua, decat daca ne cunosti sau ti le-am povestit eu. ciudat din punctul asta de vedere. de ce spun ca pare destept? presupun ca esti curioasa de ceea ce ma face sa spun chestia asta!
pai in genere pot recunoaste un om inteligent luandu-ma dupa mai multe lucruri... e greu de explicat. de la privire pana la modul in care se exprima. chiar daca el e imbracat mai ponosit si total impotriva trend-urilor din ziua de azi.
se vede ca a suferit mult la viata lui, dar are inca sclipirea vietii in priviri. speranta nu i-a murit. dar ma face sa fiu curioasa care e cauza suferintelor lui. pacat ca pare sa bata in defensiva in ceea ce ma priveste... oare sunt eu sau si el are aceleasi trairi pe care le am si eu? oare si el a fost calcat in picioare de persoana pe care el o venera? cine stie puricoaso! eu nu am de unde sa stiu. dar sper ca voi afla. mai tarziu o sa te scot la plimbare prin parc si poate il vom vedea din nou pe aceeasi banca.
dar cum pot afla tot ce are pe suflet? ca ma gandesc.... daca il intreb direct... nu cred ca voi rezolva ceva pentru ca exista posibilitatea sa se einchida in el si sa nu vrea sa vb despre asta. chiar se poate speria...
hai sa ne culcam ca mi-e somn. ne trezim in 2-3 ore sa te scot in parc.
offf cald mai este. nu pot inchide un ochi din cauza caldurii...hai sa mergem in parc. stai sa-mi iau o carte ptr ca poate avem mult de asteptat pana vine Luca in parc sa citeasca.
si-a luat cartea din care mai avea cam jumatate de citit, i-a pus lesa pisicii si a iesit pe usa indreptandu-se spre parc.
va urma!
duminică, 21 iunie 2009
miercuri, 17 iunie 2009
20
e noapte, cald si zapuseala. s-a trezit leoarca.
-m-am saturat de viata asta, nu mai vreau sa traiesc! nimic nu mai are rost!
s-a dus s-a spalat si a coborat afara.
se plimba pe strazi de cateva ore bune. dimineata venise si soarele isi facu timid aparitia de parca nimic nu s-ar fi intamplat. intr-adevar soarelui niciodata nu i se intampla nimic.
-cum sta el sus pe cer fara pic de grija! oare noi de ce nu avem soarta lui? de ce trebuie sa suferim ca niste prosti? de ce nu avem curajul sa spunem celor dragi ca-i iubim si ca nu vrem sa ne paraseasca niciodata? dar daca le spunem asta si ei isi bat joc de noi? daca le spunem ca ei sunt fiecare picatura de apa de o bem, ca sunt fiecare gram de mancare pe care-l mancam? ca sunt fiecare gura de aer pe care o luam? stii foarte bine ce fac. ai avut parte de asa ceva. esti calcat in picioare. trebuie sa inveti sa te inchizi in tine si fata de cel pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. nu terbuie sa afle ca tu pentru el traiesti, ca il iubesti pentru tot ceea ce este, spune si face. pentru ca daca ii vei arata si spune astea va stii ca ii vei ierta fiecare greseala. dar terbuie sa inveti sa treci peste tot sufletul tau si sa nu mai ierti nimic niciodata din partea celui pe care-l iubesti. asa am facut si eu si clar trebuie sa fiu soarele lumii mele. trebuie sa traiesc fiecare zi ca un nou inceput la fel ca un rasarit de soare.
s-a intors acasa, si-a pregatit ceva de mancare si apoi s-a intins in pat gandindu-se la el, Luca.
-puricoaso! vino aici sa te zmotocesc putin si sa-ti povestesc despre Luca!
va urma!
-m-am saturat de viata asta, nu mai vreau sa traiesc! nimic nu mai are rost!
s-a dus s-a spalat si a coborat afara.
se plimba pe strazi de cateva ore bune. dimineata venise si soarele isi facu timid aparitia de parca nimic nu s-ar fi intamplat. intr-adevar soarelui niciodata nu i se intampla nimic.
-cum sta el sus pe cer fara pic de grija! oare noi de ce nu avem soarta lui? de ce trebuie sa suferim ca niste prosti? de ce nu avem curajul sa spunem celor dragi ca-i iubim si ca nu vrem sa ne paraseasca niciodata? dar daca le spunem asta si ei isi bat joc de noi? daca le spunem ca ei sunt fiecare picatura de apa de o bem, ca sunt fiecare gram de mancare pe care-l mancam? ca sunt fiecare gura de aer pe care o luam? stii foarte bine ce fac. ai avut parte de asa ceva. esti calcat in picioare. trebuie sa inveti sa te inchizi in tine si fata de cel pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. nu terbuie sa afle ca tu pentru el traiesti, ca il iubesti pentru tot ceea ce este, spune si face. pentru ca daca ii vei arata si spune astea va stii ca ii vei ierta fiecare greseala. dar terbuie sa inveti sa treci peste tot sufletul tau si sa nu mai ierti nimic niciodata din partea celui pe care-l iubesti. asa am facut si eu si clar trebuie sa fiu soarele lumii mele. trebuie sa traiesc fiecare zi ca un nou inceput la fel ca un rasarit de soare.
s-a intors acasa, si-a pregatit ceva de mancare si apoi s-a intins in pat gandindu-se la el, Luca.
-puricoaso! vino aici sa te zmotocesc putin si sa-ti povestesc despre Luca!
va urma!
luni, 1 iunie 2009
19
...pot sa iau si eu loc pe banca aceasta? deoarece aceasta este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta aici unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.
Luca ramase fara grai, albindu-se la fata, de parca ar fi vazut o fantoma.... cand vazu faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. Era asa cum o stia neschimbata si chiar cu aceeasi rochie era imbracata.
-Poftim! ia loc Alexia. chiar te rog.
-dar de unde stiti cum ma cheama?
-pai nu asa va cheama?
-ba da! doar ca foarte putina lume imi spune Alexia. e al doilea nume al meu. toata lumea imi spune Maria! numai mama mea si cei foarte apropiati de sufletul meu imi spun asa. Dar ne cunoastem?
-cum nu ma recunosti? sunt eu Luca!
-imi cer scuze dar chiar nu am nici cea mai vaga idee cine sunteti... ii spuse Alexia extrem de nedumerita!
Abia atunci Luca si-a dat seama de faptul ca ceea ce stia el despre Alexia si tot prin ceea ce trecusera ei doi nu fusese decat un vis frumos.
-imi cer scuze ca te-am pus intr-o situatie jenanta. doar ca ceea ce urmeaza sa-ti spun o sa ti se para o nebunie. eu am visat intalnirea dinter noi doi acum ceva timp. a fost atat de real visul. mi-am visat chiar si simturile. un vis ce pot spune ca a durat cateva zile cand de fapt nu a tercut decat o noapte....
-ma tem ca nu inteleg!
-nici eu nu prea inteleg... dar pe tine te cheama Alexia, nu? esti imrbacata exact cum te-am visat... mi-ai spus exact ceea ce mi-ai spus si in vis... si lasa-ma sa ghicesc! ai o pisica pe nume Nanook! corect?
-daaa! incredibil!
-si de obicei iesi cu ea in parc, nu?
-da doar ca de data asta am lasat-o acasa. ce carte citesti?
-povestea tarfelor mele triste!
-aaa Marquez! am citit-o si eu acum ceva timp. dar de cand am pisica am inlocuit cititul cu plimbatul "printesei" in parc
-eh! nu e timpul intrat in sac si plus de asta sunt foarte multe carti bune de citit. ai timp berechet.
si se apucara sa vorbeasca despre carti si au discutat ore in sir de parca se cunosteau de o viata.
-faptul cu pozitionatul bancii era un pretext, nu-i asa?
-hmmm cum de ai ghicit?
-pai nu stiu, cred ca de la visul ala se trage....
-da era un pretext si ceea ce ai visat este destul de ciudat.
-da! dar tocmai astazi am realizat ca era doar un vis...
-era un pretext, stii eu vin de ceva timp cu "puricoasa" in parc si de fiecare data te-am vazut citind pe banca asta, mereu aceeasi banca si de fiecare data la un moment dat te bufnea rasul. mi-ai starnit curiozitatea. si nu vreau sa para ciudat... dar curiozitatea s-a acutizat pe zi ce trecea si devenea din ce in ce mai puternica... de multe ori mi-am dorit sa vin sa-ti vorbesc.
Ahhh s-a facut tarziu, trebuie sa fug!
-din cauza pisicii?
-nu am o problema si trebuia sa fiu undeva acum 2 ore....
va urma
Luca ramase fara grai, albindu-se la fata, de parca ar fi vazut o fantoma.... cand vazu faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. Era asa cum o stia neschimbata si chiar cu aceeasi rochie era imbracata.
-Poftim! ia loc Alexia. chiar te rog.
-dar de unde stiti cum ma cheama?
-pai nu asa va cheama?
-ba da! doar ca foarte putina lume imi spune Alexia. e al doilea nume al meu. toata lumea imi spune Maria! numai mama mea si cei foarte apropiati de sufletul meu imi spun asa. Dar ne cunoastem?
-cum nu ma recunosti? sunt eu Luca!
-imi cer scuze dar chiar nu am nici cea mai vaga idee cine sunteti... ii spuse Alexia extrem de nedumerita!
Abia atunci Luca si-a dat seama de faptul ca ceea ce stia el despre Alexia si tot prin ceea ce trecusera ei doi nu fusese decat un vis frumos.
-imi cer scuze ca te-am pus intr-o situatie jenanta. doar ca ceea ce urmeaza sa-ti spun o sa ti se para o nebunie. eu am visat intalnirea dinter noi doi acum ceva timp. a fost atat de real visul. mi-am visat chiar si simturile. un vis ce pot spune ca a durat cateva zile cand de fapt nu a tercut decat o noapte....
-ma tem ca nu inteleg!
-nici eu nu prea inteleg... dar pe tine te cheama Alexia, nu? esti imrbacata exact cum te-am visat... mi-ai spus exact ceea ce mi-ai spus si in vis... si lasa-ma sa ghicesc! ai o pisica pe nume Nanook! corect?
-daaa! incredibil!
-si de obicei iesi cu ea in parc, nu?
-da doar ca de data asta am lasat-o acasa. ce carte citesti?
-povestea tarfelor mele triste!
-aaa Marquez! am citit-o si eu acum ceva timp. dar de cand am pisica am inlocuit cititul cu plimbatul "printesei" in parc
-eh! nu e timpul intrat in sac si plus de asta sunt foarte multe carti bune de citit. ai timp berechet.
si se apucara sa vorbeasca despre carti si au discutat ore in sir de parca se cunosteau de o viata.
-faptul cu pozitionatul bancii era un pretext, nu-i asa?
-hmmm cum de ai ghicit?
-pai nu stiu, cred ca de la visul ala se trage....
-da era un pretext si ceea ce ai visat este destul de ciudat.
-da! dar tocmai astazi am realizat ca era doar un vis...
-era un pretext, stii eu vin de ceva timp cu "puricoasa" in parc si de fiecare data te-am vazut citind pe banca asta, mereu aceeasi banca si de fiecare data la un moment dat te bufnea rasul. mi-ai starnit curiozitatea. si nu vreau sa para ciudat... dar curiozitatea s-a acutizat pe zi ce trecea si devenea din ce in ce mai puternica... de multe ori mi-am dorit sa vin sa-ti vorbesc.
Ahhh s-a facut tarziu, trebuie sa fug!
-din cauza pisicii?
-nu am o problema si trebuia sa fiu undeva acum 2 ore....
va urma
miercuri, 20 mai 2009
18
...se ridica de pe banca si se indrepta spre locul in care se auzeau tipetele.
erau tipetele unei femei care se certa cu iubitul ei. Luca a incremenit! era Alexia!
-Nu te mai suport! lasa-ma in pace! pleaca din viata mea o data! nu mai vreau sa mai aud in viata mea de tine! esti mort pentru mine! ii spunea Alexia, in timp ce se indeparta de el.
-Alexia treci inapoi aici! n-auzi? treci inapoi! si o lua la fuga inspre ea.
Luca nu stia cum sa reactioneze. ar fi vrut sa se duca dupa ea dar nu vroia sa cauzeze probleme. asa ca si-a frant inima si s-a dus acasa.
lunile au trecut si viata sa curgea in acelasi ritm. vizitele la medic s-au terminat, deci el este din nou un om normal si nu mai are de ce sa-si faca griji. isi facea in fiecare zi siesta in parc pe aceeasi banca in fiecare zi.
a citit toate operele lui marquez in decursul acestor luni, in afara de una singura pe care a reusit intr-un final sa o gaseasca de cumparat la un anticariat: Povestea tarfelor mele triste.
Intuneric bezna,transpiratia ii siroia pe trup. se trezi cu un zvacnit puternic. era cald. isi intinse mana pe masa pentru a-si lua o tigara din pachet. o aprinse si incepu sa o fumeze tragand adanc fum dupa fum.
-trebuie neaparat sa ma las de fumat! si continua sa traga adanc din tigara. gandurile il apasau tot mai greu. a si uitat cum e sa zambeasca deoarece nu avea nici un motiv. viata ii era monotona.
in fiecare zi facea acelasi lucru. se trezea, isi aprindea tigara, se ducea la baie. se spala pe fata, pe dinti, se barbierea, isi facea ceva de mancare, se imbraca, isi lua cartea si se ducea in parc.
asa a facut si in aceasta zi. s-a asezat pe banca si incepu sa citeasca, soarele ii mangaia obrajii cu razele lui ca niste sulite boante facute parca din costiele aurii ale unei fetiscane blonde. se opri din citit pentru a se putea bucura de caldura din acea zi.
statea cu fata spre soare si cu ochii inchisi.
deodata inima incepu sa-l intepe de parca ar fi fost injunghiat cu un cutit otravit.
-ahhhh! incepi din nou sa te resimti? nu esti atat de batrana pentru a ceda acum....
ii trecu intr-un final si el putu din nou sa se bucure de soarele cald si de briza dinspre iaz.
-nu va suparati! ....
va urma!
erau tipetele unei femei care se certa cu iubitul ei. Luca a incremenit! era Alexia!
-Nu te mai suport! lasa-ma in pace! pleaca din viata mea o data! nu mai vreau sa mai aud in viata mea de tine! esti mort pentru mine! ii spunea Alexia, in timp ce se indeparta de el.
-Alexia treci inapoi aici! n-auzi? treci inapoi! si o lua la fuga inspre ea.
Luca nu stia cum sa reactioneze. ar fi vrut sa se duca dupa ea dar nu vroia sa cauzeze probleme. asa ca si-a frant inima si s-a dus acasa.
lunile au trecut si viata sa curgea in acelasi ritm. vizitele la medic s-au terminat, deci el este din nou un om normal si nu mai are de ce sa-si faca griji. isi facea in fiecare zi siesta in parc pe aceeasi banca in fiecare zi.
a citit toate operele lui marquez in decursul acestor luni, in afara de una singura pe care a reusit intr-un final sa o gaseasca de cumparat la un anticariat: Povestea tarfelor mele triste.
Intuneric bezna,transpiratia ii siroia pe trup. se trezi cu un zvacnit puternic. era cald. isi intinse mana pe masa pentru a-si lua o tigara din pachet. o aprinse si incepu sa o fumeze tragand adanc fum dupa fum.
-trebuie neaparat sa ma las de fumat! si continua sa traga adanc din tigara. gandurile il apasau tot mai greu. a si uitat cum e sa zambeasca deoarece nu avea nici un motiv. viata ii era monotona.
in fiecare zi facea acelasi lucru. se trezea, isi aprindea tigara, se ducea la baie. se spala pe fata, pe dinti, se barbierea, isi facea ceva de mancare, se imbraca, isi lua cartea si se ducea in parc.
asa a facut si in aceasta zi. s-a asezat pe banca si incepu sa citeasca, soarele ii mangaia obrajii cu razele lui ca niste sulite boante facute parca din costiele aurii ale unei fetiscane blonde. se opri din citit pentru a se putea bucura de caldura din acea zi.
statea cu fata spre soare si cu ochii inchisi.
deodata inima incepu sa-l intepe de parca ar fi fost injunghiat cu un cutit otravit.
-ahhhh! incepi din nou sa te resimti? nu esti atat de batrana pentru a ceda acum....
ii trecu intr-un final si el putu din nou sa se bucure de soarele cald si de briza dinspre iaz.
-nu va suparati! ....
va urma!
luni, 11 mai 2009
17
Luca ajunge acasa, isi aprinse o tigara, se duse la baie a dat drumul la apa calda si puse dopul la cada pentru a se umple.
si-a luat cartea, scrumiera si se intinse in cada, unde se apuca sa citeasca.
dupa ce a facut baie s-a intins in pat cu gandul ca poate o va visa pe Alexia. adormi!
se ridica din pat si se apuca sa se imbrace. si-a luat cartea si a pelcat spre parcul in care obisnuia sa citeasca in fiecare zi.
soarele inca nu ardea si deci atomosfera era foarte placuta, cu o adiere sublima de vant ce venea dinspre lacul parcului care-i mangaia fata nebarbierita. arata ca un om al strazii cu doua diferente: era imbracat curat.... si citea o carte.
cum citea linistit pe banca, o umbra i se opri pe fata. era Alexia.
-Buna Luca! ce mai faci? nu prea ai mai trecut pe-aici... ai fost ocupat?
-Poftim? cum adica? vin aici in fiecare zi, cu tine ce s-a intamplat? caci pe tine nu te-am mai vazut de ceva timp...
-am avut niste probleme personale, nu are rost sa iti impui capul cu asa ceva... nu se cuvine.
-ok. ce sa fac.. citesc.ca de obicei.nimic nou, nu mi se intampla nimic... in afara aparitiei tale.
-pai sper sa ne vedem maid es acum ca am scapat de probleme... o sa o aduc si pe pisica la plimbare. Ah ce proasta sunt... am last-o in casa fara mancare acum 3 ore... trebuie sa fug! vorbim putin mai tarziu!
-nu fugi incerca el s-o tina in loc dar o scapa! Alexia te rog nu fugi striga Luca in timp ce ea se indeparta alergand spre iesirea din parc.
se trezi brusc plin de transpiratie si respirand scadat. era deja dimineata.
-offff iar am visat-o... nu putea fi realitate?isi aprinse o tigara si se itninse inapoi in pat tragand adanc din tigara si gandindu-se la ea. Nu mai itneleg nimic... o iau razna. trebuie neaparat sa ne itnalnim.
termina tigara, se duse la bucatarie pentru a goli scrumiera, apoi s-a dus la baie pentru a se spala pe fata. uitandu-se in oglinda:
-trebuie neaparat sa ma barbieresc, zici ca sunt un boschetar.
si-a turnat in palma spuma de barbierit si incepu sa-si maseze pielea fetei cu aceasta. dupa ce a terminat de intins spuma isi lua briciul din toc. era briciul primit cadou de la bunicul sau. are deja 70 de ani briciul respectiv. isi aseza cureaua de piele de cuiul de pe usa si incepu s-o mangaie usor cu lama briciului.
totul pare un ritual extrem de bine planuit.
se termina de barbierit, isi turna After-shave in palma si incepu din npou sa-si maseze piele fetei. era gata sa poata pleca in parc sa-si citeasca cartea.
au tercut cateva saptamani de rutina in care facea acelasi lucru se trezea, aprindea tigara, se spala pe fata, se barbierea si pleca spre parc. viata lui devenisa extrem de monotona si el de-abia astepta sa ajunga in parc pentru a se putea retrage in lumea cartilor sale.
intr-o zi stand pe banca auzi tipetele unei femei....
va urma!
si-a luat cartea, scrumiera si se intinse in cada, unde se apuca sa citeasca.
dupa ce a facut baie s-a intins in pat cu gandul ca poate o va visa pe Alexia. adormi!
se ridica din pat si se apuca sa se imbrace. si-a luat cartea si a pelcat spre parcul in care obisnuia sa citeasca in fiecare zi.
soarele inca nu ardea si deci atomosfera era foarte placuta, cu o adiere sublima de vant ce venea dinspre lacul parcului care-i mangaia fata nebarbierita. arata ca un om al strazii cu doua diferente: era imbracat curat.... si citea o carte.
cum citea linistit pe banca, o umbra i se opri pe fata. era Alexia.
-Buna Luca! ce mai faci? nu prea ai mai trecut pe-aici... ai fost ocupat?
-Poftim? cum adica? vin aici in fiecare zi, cu tine ce s-a intamplat? caci pe tine nu te-am mai vazut de ceva timp...
-am avut niste probleme personale, nu are rost sa iti impui capul cu asa ceva... nu se cuvine.
-ok. ce sa fac.. citesc.ca de obicei.nimic nou, nu mi se intampla nimic... in afara aparitiei tale.
-pai sper sa ne vedem maid es acum ca am scapat de probleme... o sa o aduc si pe pisica la plimbare. Ah ce proasta sunt... am last-o in casa fara mancare acum 3 ore... trebuie sa fug! vorbim putin mai tarziu!
-nu fugi incerca el s-o tina in loc dar o scapa! Alexia te rog nu fugi striga Luca in timp ce ea se indeparta alergand spre iesirea din parc.
se trezi brusc plin de transpiratie si respirand scadat. era deja dimineata.
-offff iar am visat-o... nu putea fi realitate?isi aprinse o tigara si se itninse inapoi in pat tragand adanc din tigara si gandindu-se la ea. Nu mai itneleg nimic... o iau razna. trebuie neaparat sa ne itnalnim.
termina tigara, se duse la bucatarie pentru a goli scrumiera, apoi s-a dus la baie pentru a se spala pe fata. uitandu-se in oglinda:
-trebuie neaparat sa ma barbieresc, zici ca sunt un boschetar.
si-a turnat in palma spuma de barbierit si incepu sa-si maseze pielea fetei cu aceasta. dupa ce a terminat de intins spuma isi lua briciul din toc. era briciul primit cadou de la bunicul sau. are deja 70 de ani briciul respectiv. isi aseza cureaua de piele de cuiul de pe usa si incepu s-o mangaie usor cu lama briciului.
totul pare un ritual extrem de bine planuit.
se termina de barbierit, isi turna After-shave in palma si incepu din npou sa-si maseze piele fetei. era gata sa poata pleca in parc sa-si citeasca cartea.
au tercut cateva saptamani de rutina in care facea acelasi lucru se trezea, aprindea tigara, se spala pe fata, se barbierea si pleca spre parc. viata lui devenisa extrem de monotona si el de-abia astepta sa ajunga in parc pentru a se putea retrage in lumea cartilor sale.
intr-o zi stand pe banca auzi tipetele unei femei....
va urma!
miercuri, 6 mai 2009
schimbari regulament:
in urma unor propuneri ale unei colege au loc urmatoarele schimbari inr egulament:
scrieti cat vreti voi...
nu este concurs. deci nu castigati nimic... scrieti de palcere. e un exercitiu f bun. garantat!
scrieti cat vreti voi...
nu este concurs. deci nu castigati nimic... scrieti de palcere. e un exercitiu f bun. garantat!
marți, 5 mai 2009
Provocare!
va provoc pe voi dragii mei cititori sa scrieti fiecare in commenturi cum credeti ca va continua povestea.
e un fel de concurs ce are loc pana vineri ora 20. pana atunci astept propunerile voastre.
aveti fiecare liber la propuneri, cu rugamintea de a nu relua ideea altui cititor. verificati inainte de a posta propunerea daca cineva a postat deja aceeasi idee de continuare.
a si inca o rugaminte: nu postati romane intregi... un rand ptr fiecare idee.
eu stiu deja continuarea, doar ca sunt curios de cata lume citeste povestea dintre cei doi si daca exista cineva care gandeste la fel ca mine povestea asta.
va salut.
nu va sfiiti in a scrie cele mai ciudate idei de a continua povestea.
va provoc!
p.s. va rog sa va si semnati cand lasati commenturi pentru a stii cine, ce si mai ales cum!
e un fel de concurs ce are loc pana vineri ora 20. pana atunci astept propunerile voastre.
aveti fiecare liber la propuneri, cu rugamintea de a nu relua ideea altui cititor. verificati inainte de a posta propunerea daca cineva a postat deja aceeasi idee de continuare.
a si inca o rugaminte: nu postati romane intregi... un rand ptr fiecare idee.
eu stiu deja continuarea, doar ca sunt curios de cata lume citeste povestea dintre cei doi si daca exista cineva care gandeste la fel ca mine povestea asta.
va salut.
nu va sfiiti in a scrie cele mai ciudate idei de a continua povestea.
va provoc!
p.s. va rog sa va si semnati cand lasati commenturi pentru a stii cine, ce si mai ales cum!
luni, 4 mai 2009
16
...soferul inchide usile si pleaca.
Spre norocul sau, imediat dupa a venit alt troleibuz. acesta se urca imediat in el pe usa din fata incercand sa nu scape din priviri troleibuzul in care se urca Alexia.
urmarind la fiecare statie cum coboara oamenii din troleibuzul din fata in speranta ca va cobori si Alexia, uita sa composteze biletul si cand au venit controlorii, nu a avut ce sa le prezinte.
-Imi pare rau, dar trebuie sa ne insotiti pana la sectia de politie pentru a putea sa va legitimati.
-Domnule v-am spus numele sis eria buletinului... de ce altceva mai aveti nevoie?
-Pai adresa si tot ce mai tine de legitimarea dumneavoastra.
-vi le spun si pe acestea... numai lasati-ma sa merg pana unde trebuie cu acest troilebuz.
-Din pacate terbuie sa mergem la sectie caci nu ne poate confirma nimic ca dumneavoastra sunteti persoana care spuneti ca sunteti. si deci nu putem stii daca platiti amenda sau nu, si implicit terbuie neaparat sa mergeti cu noi la politie. ei sunt singurii ce ne pot cofirma sau infirma datele pe care dumneavoastra ni le-ati oferit.
-Domnule nu itnelegeti ca este imperios necesar ca eu sa urmaresc troleul din fata? si incepu sa se smuceasca din mainile controlorilor.
Acestia au putut sa-l tina si sa-l coboare din troleibuz la prima statie, luandu-l efectiv pe sus. dupa ce l-au coborat au chemat politia care l-a dus pe Luca la sectie.
el a incercat sa le explice care este situatia dar ei n-au vrut sa-l asculte, retindandu-l pentru 24 de ore.
Luca si-a petrecut noaptea la sectie.
a doua zi a fost eliberat...
Spre norocul sau, imediat dupa a venit alt troleibuz. acesta se urca imediat in el pe usa din fata incercand sa nu scape din priviri troleibuzul in care se urca Alexia.
urmarind la fiecare statie cum coboara oamenii din troleibuzul din fata in speranta ca va cobori si Alexia, uita sa composteze biletul si cand au venit controlorii, nu a avut ce sa le prezinte.
-Imi pare rau, dar trebuie sa ne insotiti pana la sectia de politie pentru a putea sa va legitimati.
-Domnule v-am spus numele sis eria buletinului... de ce altceva mai aveti nevoie?
-Pai adresa si tot ce mai tine de legitimarea dumneavoastra.
-vi le spun si pe acestea... numai lasati-ma sa merg pana unde trebuie cu acest troilebuz.
-Din pacate terbuie sa mergem la sectie caci nu ne poate confirma nimic ca dumneavoastra sunteti persoana care spuneti ca sunteti. si deci nu putem stii daca platiti amenda sau nu, si implicit terbuie neaparat sa mergeti cu noi la politie. ei sunt singurii ce ne pot cofirma sau infirma datele pe care dumneavoastra ni le-ati oferit.
-Domnule nu itnelegeti ca este imperios necesar ca eu sa urmaresc troleul din fata? si incepu sa se smuceasca din mainile controlorilor.
Acestia au putut sa-l tina si sa-l coboare din troleibuz la prima statie, luandu-l efectiv pe sus. dupa ce l-au coborat au chemat politia care l-a dus pe Luca la sectie.
el a incercat sa le explice care este situatia dar ei n-au vrut sa-l asculte, retindandu-l pentru 24 de ore.
Luca si-a petrecut noaptea la sectie.
a doua zi a fost eliberat...
marți, 28 aprilie 2009
15
...o carte scrisa de Marquez! dragostea in timpul holerei... parca asa se numea.
-dragostea in vremea holerei de fapt. nu o avem.in schimb avem toamna patriarhului daca o doriti!
-tot de marquez?
-da.
-pai atunci o iau pe aceasta! scoase bani din buzunar si isi lua cartea. Va multumesc!
lua cartea si cu pasi siguri iesi din librarie indreptandu-se spre parc.
ajuns in parc se duse pe o banca mai ferita pe care a visat-o in timp ce era in spital. se apuca de citit pana pe inserat cand se ridica si o lua spre casa.
seara se lasa peste oras, cu o caldura putin iesita din comun deoarece e de-abia aprilie si nu ar trebui sa fie atat de cald seara.
Luca in drum spre casa isi cumpara un litru de lapte pentru a-l savura inainte de somn. e innebunit dupa lapte. de cand era mic are un fel de ritual seara pentru a-si bea laptele.
ajuns acasa se descalta la intrare, isi arunca cat colo tricoul de pe el, scoase tigarile din buzunar, isi aprinse una si se intinse in pat, tragand adanc din tigara.
-trebuie sa o gasesc... trebuie. dar nu mai stiu unde sta.. ahhh ce prost sunt! cum pot uita unde sta? incredibil!
se gandea la Alexia de ceva timp. nu putea sa adoarma din cauza asta. isi facea tot felul de regii in cap. despre cum sa reactioneze cand o va vedea.
intr-un final pe la miezul noptii adormi.
toata noaptea s-a zvarcolit in pat de pe-o parte pe cealalta.
s-a trezit undeva pe la miezul zilei, transpirat tot. ochii, desi dormise, pareau extrem de obositi. isi lua o tigara din pachet si incepu sa fumeze. dupa ce o termina se duse la baie pentru a se spala pe fata si pe dinti.
-iar nu mai am pasta de dinti. si n-am nici un chef sa cobor sa cumpar.. dar ce sa fac, trebuie sa-mi cumpar nu pot sta asa.
se sterge pe fata, isi lua un tricou pe el, geaca ponosita, se incalata si cobori sa-si cumpere ceea ce avea de cumparat.
pana la farmacie mai fuma o tigara, si in timp ce mergea se uita in jur, totul i se parea foarte schimbat de cand a plecat. si cum se uita el de jur imprejur, ochii i se oprira peste o domnisoara ce era in statia de autobuz.
-ea e! uite-o! fug spre ea, trebuie sa-i vorbesc.
si incepu sa alerge ca un apucat spre statia de autobuz. din nefericire pentru el fata se urca in troleibuzul ce tocmai venea.
Luca se uita cum ea se urca in troleibuz...
-dragostea in vremea holerei de fapt. nu o avem.in schimb avem toamna patriarhului daca o doriti!
-tot de marquez?
-da.
-pai atunci o iau pe aceasta! scoase bani din buzunar si isi lua cartea. Va multumesc!
lua cartea si cu pasi siguri iesi din librarie indreptandu-se spre parc.
ajuns in parc se duse pe o banca mai ferita pe care a visat-o in timp ce era in spital. se apuca de citit pana pe inserat cand se ridica si o lua spre casa.
seara se lasa peste oras, cu o caldura putin iesita din comun deoarece e de-abia aprilie si nu ar trebui sa fie atat de cald seara.
Luca in drum spre casa isi cumpara un litru de lapte pentru a-l savura inainte de somn. e innebunit dupa lapte. de cand era mic are un fel de ritual seara pentru a-si bea laptele.
ajuns acasa se descalta la intrare, isi arunca cat colo tricoul de pe el, scoase tigarile din buzunar, isi aprinse una si se intinse in pat, tragand adanc din tigara.
-trebuie sa o gasesc... trebuie. dar nu mai stiu unde sta.. ahhh ce prost sunt! cum pot uita unde sta? incredibil!
se gandea la Alexia de ceva timp. nu putea sa adoarma din cauza asta. isi facea tot felul de regii in cap. despre cum sa reactioneze cand o va vedea.
intr-un final pe la miezul noptii adormi.
toata noaptea s-a zvarcolit in pat de pe-o parte pe cealalta.
s-a trezit undeva pe la miezul zilei, transpirat tot. ochii, desi dormise, pareau extrem de obositi. isi lua o tigara din pachet si incepu sa fumeze. dupa ce o termina se duse la baie pentru a se spala pe fata si pe dinti.
-iar nu mai am pasta de dinti. si n-am nici un chef sa cobor sa cumpar.. dar ce sa fac, trebuie sa-mi cumpar nu pot sta asa.
se sterge pe fata, isi lua un tricou pe el, geaca ponosita, se incalata si cobori sa-si cumpere ceea ce avea de cumparat.
pana la farmacie mai fuma o tigara, si in timp ce mergea se uita in jur, totul i se parea foarte schimbat de cand a plecat. si cum se uita el de jur imprejur, ochii i se oprira peste o domnisoara ce era in statia de autobuz.
-ea e! uite-o! fug spre ea, trebuie sa-i vorbesc.
si incepu sa alerge ca un apucat spre statia de autobuz. din nefericire pentru el fata se urca in troleibuzul ce tocmai venea.
Luca se uita cum ea se urca in troleibuz...
miercuri, 22 aprilie 2009
14
...ceea ce e ciudat, deoarece eu nu am mai citit de ceva timp o carte, ma plictisesc ceva de speriat.
-foarte rau! pentru ca sunt un exercitiu foarte bun pentru creier. dau frau liber imaginatiei. si ce carte citeai?
-ceva de Marquez, cu dragostea in timpul holerei... nu-mi amintesc exact titlul.
-dragostea in vremea holerei! asa se numeste, te rog continua!
-si citeam linistit cartea pe banca aceea, cand, nu stiu ce ma face sa ridic privirea spre o banca ceva mai indepartata si o vad!
bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. era foarte incruntata, citind la randul ei o carte. mi-am zis: offf Luca uite cat este de frumoasa, cum crezi ca s-ar putea uita ea la unul ca tine? uite cum arati! zici ca esti un vagabond, barba ti-e crescuta, fata iti tradeaza tristetea interioara, luptele din sufletul tau pentru a ramane la suprafata.... se vede ca ti-ai pierdut sufletul. cum sa te bage ea in seama??? cum???
Am vrut sa ma duc la ea s-o salut, doar ca eram pironit in banca. picioarele nu ma ascultatu, inima imi batea puternic si simteam ca ea poate fi iubirea vietii mele, deoarece ea imi aparea ca fiind femeia perfecta. doar ca nu puteam sa ma prezint asa in fata ei. inima vroia sa o iau la fuga spre ea si sa-i spun cat e de frumoasa, aceasta "Venus din Milo" a parcului. Creierul in schimb nu ma lasa. si cu inima batandu-mi puternic in piept am incercat sa ma reapuc de citit... nu puteam citi. cand intr-un final mi-am facut curaj sa ma duc s-o salut s sa incerc sa infirip o discutie s-a ridicat... si a plecat. imi venea sa-mi smulg parul din cap de fraier ce sunt... cum sa nu ma pot ridica de pe scaun?
-cateodata corpul nu asculta inima... ci creierul Luca!
-din pacate aveti dreptate domnule doctor. si uite-asa am ramas eu fara Alexia mea... sper ca va fi a mea la un moment dat. stiti cum e ...speranta moare ultima desi ar fi fost excelent daca murea prima. cu speranta ca o voi reintalni vreodata ma culc seara de seara. oare o voi mai vedea-o vreodata?
-nu depinde de niciunul dintre noi treaba asta! trebuie ca soarta sa-si bage si ea coada caci altfel nu putem trai. trebuie sa lasam din cand in cand destinul nostru in voia sortii. sa nu ne zbatem caci altfel va fi crunt!
-pai si cum as putea-o reintalni daca eu stau aici inchis? de parca as fi nebun!
-depinde numai de tine cat timp mai stai aici... evoluezi bine, cred ca in 2 saptamani vei fi acasa.
-ahhhh ce bine-ar fi!
-bine Luca! sedinta de azi se opreste aici. ne vom vedea din ce in ce mai rar. o data la 2 zile. iti urez o zi buna!
-pai plec asa? nu mai chemati asistenta?
-nu vad rostul. presupun ca poti sa te duci la tine in salon si singur! te salut! ne vedem poimaine.
Luca pleca in salon bucuros ca un copil ca nu mai are nevoie de garda de corp care sa o insoteasca precum ar fi ine stie ce vedeta sau cine stie ce nebun.
timpul trecu si Luca parasi spitalul. se intoarse acasa, bucuros sa-si revada locul in care a crescut.
a doua zi de la revenirea acasa s-a trezit si s-a dus glont la librarie.
-as dori si eu va rog....
va urma!
-foarte rau! pentru ca sunt un exercitiu foarte bun pentru creier. dau frau liber imaginatiei. si ce carte citeai?
-ceva de Marquez, cu dragostea in timpul holerei... nu-mi amintesc exact titlul.
-dragostea in vremea holerei! asa se numeste, te rog continua!
-si citeam linistit cartea pe banca aceea, cand, nu stiu ce ma face sa ridic privirea spre o banca ceva mai indepartata si o vad!
bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia. era foarte incruntata, citind la randul ei o carte. mi-am zis: offf Luca uite cat este de frumoasa, cum crezi ca s-ar putea uita ea la unul ca tine? uite cum arati! zici ca esti un vagabond, barba ti-e crescuta, fata iti tradeaza tristetea interioara, luptele din sufletul tau pentru a ramane la suprafata.... se vede ca ti-ai pierdut sufletul. cum sa te bage ea in seama??? cum???
Am vrut sa ma duc la ea s-o salut, doar ca eram pironit in banca. picioarele nu ma ascultatu, inima imi batea puternic si simteam ca ea poate fi iubirea vietii mele, deoarece ea imi aparea ca fiind femeia perfecta. doar ca nu puteam sa ma prezint asa in fata ei. inima vroia sa o iau la fuga spre ea si sa-i spun cat e de frumoasa, aceasta "Venus din Milo" a parcului. Creierul in schimb nu ma lasa. si cu inima batandu-mi puternic in piept am incercat sa ma reapuc de citit... nu puteam citi. cand intr-un final mi-am facut curaj sa ma duc s-o salut s sa incerc sa infirip o discutie s-a ridicat... si a plecat. imi venea sa-mi smulg parul din cap de fraier ce sunt... cum sa nu ma pot ridica de pe scaun?
-cateodata corpul nu asculta inima... ci creierul Luca!
-din pacate aveti dreptate domnule doctor. si uite-asa am ramas eu fara Alexia mea... sper ca va fi a mea la un moment dat. stiti cum e ...speranta moare ultima desi ar fi fost excelent daca murea prima. cu speranta ca o voi reintalni vreodata ma culc seara de seara. oare o voi mai vedea-o vreodata?
-nu depinde de niciunul dintre noi treaba asta! trebuie ca soarta sa-si bage si ea coada caci altfel nu putem trai. trebuie sa lasam din cand in cand destinul nostru in voia sortii. sa nu ne zbatem caci altfel va fi crunt!
-pai si cum as putea-o reintalni daca eu stau aici inchis? de parca as fi nebun!
-depinde numai de tine cat timp mai stai aici... evoluezi bine, cred ca in 2 saptamani vei fi acasa.
-ahhhh ce bine-ar fi!
-bine Luca! sedinta de azi se opreste aici. ne vom vedea din ce in ce mai rar. o data la 2 zile. iti urez o zi buna!
-pai plec asa? nu mai chemati asistenta?
-nu vad rostul. presupun ca poti sa te duci la tine in salon si singur! te salut! ne vedem poimaine.
Luca pleca in salon bucuros ca un copil ca nu mai are nevoie de garda de corp care sa o insoteasca precum ar fi ine stie ce vedeta sau cine stie ce nebun.
timpul trecu si Luca parasi spitalul. se intoarse acasa, bucuros sa-si revada locul in care a crescut.
a doua zi de la revenirea acasa s-a trezit si s-a dus glont la librarie.
-as dori si eu va rog....
va urma!
marți, 14 aprilie 2009
13
-... cum as fi putut reactiona? am ramas mut! nu puteam sa articulez niciun cuvant. lumea din jurul meu s-a surpat. simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare. ea a plecat si eu am ramas acolo al nimanui nemaiavand nimic pe lumea asta in afara de mama care si ea nu stiu cat va mai fi printre noi. nu stiam pe unde sa ma duc sa uit de ea... am cautat-o zile in sir dar nu mi-a raspuns. oriunde as fi mers vedeam numai silueta ei, vedeam locurile in care ne sarutam ore in sir, bancile pe care stateam, peticul de iarba pe care ne intindeam si ne vorbeam ore in sir cu ochii pe cerul plin de stele. nu am mai mancat timp de 3 saptamani, de dormit nu cred ca am dormit 3 ore legate in acest timp. cand a plecat a luat cu ea tot. mi-a luat sufletul, mi-a luat zambetul, mi-a luat sentimentele. nu mi-a lasat decat ura si dorinta de a muri. pentru ca mi-a luat viata cand a plecat. nu mai aveam pentru ce sa traiesc. vroiam sa mor!ah si ce frumoasa e moartea. nu mai simti nimic si nu mai ai nevoie de sentimente. nu mai e nevoie sa plangi pentru ca nu mai simti nimic. dar ajunge pentru astazi!
-bine Luca! tu decizi. daca vrei ne oprim aici. observ ca nu ti-e confortabil sa vorbesti despre ceea ce s-a intamplat in ziua aia.
-da! intr-adevar nu mi-e confortabil absolut deloc.
-pai ok atunci... despre ce vrei sa discutam?
- nu stiu... propuneti dumneavoastra o discutie!
-ok! ce poti sa-mi spui despre Alexia?
-Alexia? care Alexia?
-cea pe care ai vazut-o in parc certandu-se cu iubitul ei sau cine era barbatul respectiv.
-nu am ce sa va spun... ceea ce stiu despre ea deja stiti.
-bine Luca. pai atunci am terminat sedinta de astazi. voi chema o asistenta care te va duce inapoi in salonul tau.
doctorul chema asistenta si aceasta il duse pe Luca in salonul sau.
noaptea se lasa usor asupra spitalului. fiind primavara, afara adia un vant usor rece ce imprastia in aer mirosul fermecator al florilor ciresilor ce impodobeau aleile din curtea spitalului.
a doua zi Luca fuse condus de asistenta la cabinetul medicului pentru o noua sedinta.
-ia un loc Luca!
-multumesc! am ceva sa va spun!
-te rog!
-azi noapte am visat-o din nou pe Alexia! spuse el cu ochii plini de fericire.
-foarte bine,ii raspunse doctorul, poti povesti ceea ce ai visat? si deschise carnetelul in care-si nota cateva detalii din discutiile ce le purta cu Luca.
-Pai eram in parc, citeam pe o banca retrasa o carte...
va urma!
-bine Luca! tu decizi. daca vrei ne oprim aici. observ ca nu ti-e confortabil sa vorbesti despre ceea ce s-a intamplat in ziua aia.
-da! intr-adevar nu mi-e confortabil absolut deloc.
-pai ok atunci... despre ce vrei sa discutam?
- nu stiu... propuneti dumneavoastra o discutie!
-ok! ce poti sa-mi spui despre Alexia?
-Alexia? care Alexia?
-cea pe care ai vazut-o in parc certandu-se cu iubitul ei sau cine era barbatul respectiv.
-nu am ce sa va spun... ceea ce stiu despre ea deja stiti.
-bine Luca. pai atunci am terminat sedinta de astazi. voi chema o asistenta care te va duce inapoi in salonul tau.
doctorul chema asistenta si aceasta il duse pe Luca in salonul sau.
noaptea se lasa usor asupra spitalului. fiind primavara, afara adia un vant usor rece ce imprastia in aer mirosul fermecator al florilor ciresilor ce impodobeau aleile din curtea spitalului.
a doua zi Luca fuse condus de asistenta la cabinetul medicului pentru o noua sedinta.
-ia un loc Luca!
-multumesc! am ceva sa va spun!
-te rog!
-azi noapte am visat-o din nou pe Alexia! spuse el cu ochii plini de fericire.
-foarte bine,ii raspunse doctorul, poti povesti ceea ce ai visat? si deschise carnetelul in care-si nota cateva detalii din discutiile ce le purta cu Luca.
-Pai eram in parc, citeam pe o banca retrasa o carte...
va urma!
sâmbătă, 11 aprilie 2009
12
Ambulanta a ajuns la spital in 10 minute. o data ajunsa acolo se indrepta spre camera de garda. din masina cobori femeia inaintea medicilor si a brancardei pe care Luca statea inert.
Acesta a fost preluat imediat de catre medicii de la urgenta.
timpul a trecut si Luca a fost mutat la etajul 2 camera 213. nu venea nimeni sa-l viziteze. a stat internat in spital timp de 3 saptamani, timp in care a fost supus multor investigatii. medicii nu-si puteau da seama de cauza a ceea ce i se intamplase.
in a 4-a saptamana de stat in spital a fost mutat la spitalul de psihiatrie din oras in urma constatarilor celui mai bun psihiatru din oras.
Luca incepuse sa urmeze un tratament de recuperare psihica. medicul specialist ce-i recomandase mutarea la spitalul de psihiatrie considera cazul sau unul extrem de rar daca nu unic in lume. toate trairile lui se invarteau toate in jurul unei date: 9 februarie.
orice ar face Luca, are legatura cu ceea ce s-a intamplat in ziua respectiva.
dupa mai multe sedinte de terapie, medicul si-a luat inima in dinti, nestiind ce urmari ar avea asupra pacientului, si-l intreba pe Luca ce s-a intamplat in ziua respectiva.
-pai ce sa se intample... nu s-a intamplat nimic iesit din comun. era primavara, caldut afara, stateam pe banca in parc, citind, asteptandu-mi iubita sa vina, urmand a merge sa mancam o prajitura la cofetaria de la noi din cartier. In timp ce asteptam am fost atras auditiv de catre cearta dintre doi tineri. imi amintesc ca tanara ii spunea tanarului cu care era ca nu mai suporta nesimtirile lui si se indeparta incet de el. acesta o striga cu o voce de parca ii ordona unui soldat: Alexia treci inapoi aici! n-auzi? Alexia!!
-este aceeasi Alexia despre care mi-ai povestit in sedintele trecute?
- nu stiu despre ce vorbiti. nu va povesteam despre Georgia? iubita mea de-atunci?
-Ba da! raspunse medicul incercand sa ascunda faptul ca Luca ii vorbise in celelalte sedinte numai despre Alexia si notand ceva in carnetelul ce-l avea pe birou.
-dupa aceasta intamplare tanarul se facu si el nevazut pe aleile parcului. eu stateam acoo asteptandu-mi iubita in continuare. aceasta a ajuns intr-un final in parc si era extrem de necajita. Apropos v-am spus ca trebuia sa ne casatorim in vara acestui an? in fine... alta discutie. era extrem de necajita, dupa cum va spuneam, incepu sa planga cand ma vazu. cu lacrimi in ochi imi spuse ca nu mai vrea sa ne casatorim. ca totul intre noi s-a terminat.
-si tu cum ai reactionat? il intrerupse medicul ce parea extrem de interesat de ceea ce urma sa-i povesteasca Luca.
-pai...
va urma!
Acesta a fost preluat imediat de catre medicii de la urgenta.
timpul a trecut si Luca a fost mutat la etajul 2 camera 213. nu venea nimeni sa-l viziteze. a stat internat in spital timp de 3 saptamani, timp in care a fost supus multor investigatii. medicii nu-si puteau da seama de cauza a ceea ce i se intamplase.
in a 4-a saptamana de stat in spital a fost mutat la spitalul de psihiatrie din oras in urma constatarilor celui mai bun psihiatru din oras.
Luca incepuse sa urmeze un tratament de recuperare psihica. medicul specialist ce-i recomandase mutarea la spitalul de psihiatrie considera cazul sau unul extrem de rar daca nu unic in lume. toate trairile lui se invarteau toate in jurul unei date: 9 februarie.
orice ar face Luca, are legatura cu ceea ce s-a intamplat in ziua respectiva.
dupa mai multe sedinte de terapie, medicul si-a luat inima in dinti, nestiind ce urmari ar avea asupra pacientului, si-l intreba pe Luca ce s-a intamplat in ziua respectiva.
-pai ce sa se intample... nu s-a intamplat nimic iesit din comun. era primavara, caldut afara, stateam pe banca in parc, citind, asteptandu-mi iubita sa vina, urmand a merge sa mancam o prajitura la cofetaria de la noi din cartier. In timp ce asteptam am fost atras auditiv de catre cearta dintre doi tineri. imi amintesc ca tanara ii spunea tanarului cu care era ca nu mai suporta nesimtirile lui si se indeparta incet de el. acesta o striga cu o voce de parca ii ordona unui soldat: Alexia treci inapoi aici! n-auzi? Alexia!!
-este aceeasi Alexia despre care mi-ai povestit in sedintele trecute?
- nu stiu despre ce vorbiti. nu va povesteam despre Georgia? iubita mea de-atunci?
-Ba da! raspunse medicul incercand sa ascunda faptul ca Luca ii vorbise in celelalte sedinte numai despre Alexia si notand ceva in carnetelul ce-l avea pe birou.
-dupa aceasta intamplare tanarul se facu si el nevazut pe aleile parcului. eu stateam acoo asteptandu-mi iubita in continuare. aceasta a ajuns intr-un final in parc si era extrem de necajita. Apropos v-am spus ca trebuia sa ne casatorim in vara acestui an? in fine... alta discutie. era extrem de necajita, dupa cum va spuneam, incepu sa planga cand ma vazu. cu lacrimi in ochi imi spuse ca nu mai vrea sa ne casatorim. ca totul intre noi s-a terminat.
-si tu cum ai reactionat? il intrerupse medicul ce parea extrem de interesat de ceea ce urma sa-i povesteasca Luca.
-pai...
va urma!
joi, 2 aprilie 2009
XI
toata noaptea nu a facut altceva decat sa se intoarca de pe o parte pe cealalta. nu a reusit sa doarma deloc. zorii zilei l-au prins fumand .
era transpirat din cauza caldurii. in casa fumul era foarte dens. se ridica din pat si o lua spre baie.
- ce fac? ce fac? incepu sa urle in fata oglinzii. bai incepi sa o iei razna! nu observi? fa ceva!
se spala e fata, se imbraca si fugi pe usa.
bantuia strazile ca o naluca de colo colo gandindu-se la ce sa faca. avea o privire pierduta undeva in gropile din asfaltul trotuarului care pareau a fi urmele unui varsat de vant pe obrazul acestuia.
-stiu ce fac! si incepu sa grabeasca pasul.
ajuns in fata blocului alexiei astepta sa iasa cineva pentru a putea afla daca pe acea scara locuieste cineva cu numele acesteia, Alexia, ii rasuna obsesiv de repetitiv in mintea lui.
isi aprinse o tigara si astepta. tragea adanc fumul in piept de parca ar fi fost ultima lui tigara. stand pe banca din fata scarii a fost fulgerat in momentul in care din scara iesi o tanara ce semana izbitor cu Alexia de brat cu un barbat. Luca inmarmuri si ii privea cum trec pe langa el aceasta nebagandu-l in seama.
nu-i venea sa creada ca ea nu-l recunoscu. toata lumea i se darama de jur imprejurul sau. incepu sa-l intepe puternic inima, se albi la fata si cazu lovind puternic pamantul.
Femeia auzi bufnitura facuta de corpul lui Luca si se intoarse. il vazu cazut si fugi spre el. barbatul o urma indeaproape.
-Of Doamne! ce-o fi patit? suna la salvare!
barbatul scoase telefonul din buzunar, forma numarul si incepu sa dea indicatii dispecerei cu locatia.
- gata am vorbit. du-te tu pana sus si adu o sticla cu apa, eu o sa-l ridic, pana atunci, si o sa-l asez pe banca.
aceasta fugi intr-un suflet sa ia sticla cu apa de sus. barbatul il ridica pe Luca cu greu de pe caldaram si-l intinse pe banca.
intre timp sosi si ambulanta.
-ce s-a intamplat? interba medicul de pe salvare.
-nu stim ce s-a intamplat. s-a prabusit pur si simplu in spatele nostru.
-ok. haideti sa ne ajutati sa-l urcam pe targa.
barbatul il ajuta pe medic sa-l urce pe Luca pe targa.femeia coborase si ea cu sticla cu apa.
-ne urmati la spital? ar fi foarte bine ca in caz de se va intampla ceva... sunteti martori ca nu i-a facut nimeni nimic si ca s-a prabusit pe strada.
-ok nicio problema! raspunse femeia.
se urcara in ambulanta si plecara spre spital.
va urma!
era transpirat din cauza caldurii. in casa fumul era foarte dens. se ridica din pat si o lua spre baie.
- ce fac? ce fac? incepu sa urle in fata oglinzii. bai incepi sa o iei razna! nu observi? fa ceva!
se spala e fata, se imbraca si fugi pe usa.
bantuia strazile ca o naluca de colo colo gandindu-se la ce sa faca. avea o privire pierduta undeva in gropile din asfaltul trotuarului care pareau a fi urmele unui varsat de vant pe obrazul acestuia.
-stiu ce fac! si incepu sa grabeasca pasul.
ajuns in fata blocului alexiei astepta sa iasa cineva pentru a putea afla daca pe acea scara locuieste cineva cu numele acesteia, Alexia, ii rasuna obsesiv de repetitiv in mintea lui.
isi aprinse o tigara si astepta. tragea adanc fumul in piept de parca ar fi fost ultima lui tigara. stand pe banca din fata scarii a fost fulgerat in momentul in care din scara iesi o tanara ce semana izbitor cu Alexia de brat cu un barbat. Luca inmarmuri si ii privea cum trec pe langa el aceasta nebagandu-l in seama.
nu-i venea sa creada ca ea nu-l recunoscu. toata lumea i se darama de jur imprejurul sau. incepu sa-l intepe puternic inima, se albi la fata si cazu lovind puternic pamantul.
Femeia auzi bufnitura facuta de corpul lui Luca si se intoarse. il vazu cazut si fugi spre el. barbatul o urma indeaproape.
-Of Doamne! ce-o fi patit? suna la salvare!
barbatul scoase telefonul din buzunar, forma numarul si incepu sa dea indicatii dispecerei cu locatia.
- gata am vorbit. du-te tu pana sus si adu o sticla cu apa, eu o sa-l ridic, pana atunci, si o sa-l asez pe banca.
aceasta fugi intr-un suflet sa ia sticla cu apa de sus. barbatul il ridica pe Luca cu greu de pe caldaram si-l intinse pe banca.
intre timp sosi si ambulanta.
-ce s-a intamplat? interba medicul de pe salvare.
-nu stim ce s-a intamplat. s-a prabusit pur si simplu in spatele nostru.
-ok. haideti sa ne ajutati sa-l urcam pe targa.
barbatul il ajuta pe medic sa-l urce pe Luca pe targa.femeia coborase si ea cu sticla cu apa.
-ne urmati la spital? ar fi foarte bine ca in caz de se va intampla ceva... sunteti martori ca nu i-a facut nimeni nimic si ca s-a prabusit pe strada.
-ok nicio problema! raspunse femeia.
se urcara in ambulanta si plecara spre spital.
va urma!
marți, 31 martie 2009
X
intuneric bezna, liniste mormantala, sudoare multa curgea pe corpul sau. deschise ochii simtind un nod in gat si avand respiratia sacadata si grea. cearceafurile erau ude fleasca. intinse mana spre masa de langa pat, luase o tigara si si-o aprinse. trase doua fumuri, se mai dezmetici putin si se ridica in picioare. s-a indreptat spre geam si a deschis jaluzelele. era soare si cald afara.
a terminat de fumat si s-a dus la baie sa se spele pe fata.
-ce s-o fi intamplat... nu inteleg. ce vis ciudat!
cu fata plina de apa fugi spre camera in care dormea. se uita pe masa dupa hartia cu numarul Alexiei. nu era acolo.
-oare am visat tot ceea ce s-a itnamplat intre mine si ea? dar ce a fost real si ce nu?
se uita la ceas. era ora 13.27.
-e ora la care de obicei sunt in parc si citesc...
se sterse pe fata,se imbraca in graba si fugi pe usa.
intr-un suflet alerga spre parc. ajunse la banca pe care el citea in fiecare zi. se aseza pe ea, isi aprinse o tigara si se uita de jur imprejur incercand sa gaseasca din priviri chipul Alexiei.
-offff! de ce mi se intampla mie toate astea? si se ghemui pe banca.
ziua trecu in timp ce Luca statea pe banca pe care a visat ca a intalnit-o pe Alexia. ea nu aparea de nicaieri. se insera si acesta se ridica si o lua spasit spre casa. o data ajuns acasa se dezbraca, facuse un dus si apoi se intinse in pat!
- oare o exista aceasta Alexia? sau o fi una dintre iele? cum de ma pot indragosti de cineva pe care nu-l cunosc?
si adormi din nou cu speranta in gand ca macar in vis sa-si traiasca viata la care spera.
va urma!
a terminat de fumat si s-a dus la baie sa se spele pe fata.
-ce s-o fi intamplat... nu inteleg. ce vis ciudat!
cu fata plina de apa fugi spre camera in care dormea. se uita pe masa dupa hartia cu numarul Alexiei. nu era acolo.
-oare am visat tot ceea ce s-a itnamplat intre mine si ea? dar ce a fost real si ce nu?
se uita la ceas. era ora 13.27.
-e ora la care de obicei sunt in parc si citesc...
se sterse pe fata,se imbraca in graba si fugi pe usa.
intr-un suflet alerga spre parc. ajunse la banca pe care el citea in fiecare zi. se aseza pe ea, isi aprinse o tigara si se uita de jur imprejur incercand sa gaseasca din priviri chipul Alexiei.
-offff! de ce mi se intampla mie toate astea? si se ghemui pe banca.
ziua trecu in timp ce Luca statea pe banca pe care a visat ca a intalnit-o pe Alexia. ea nu aparea de nicaieri. se insera si acesta se ridica si o lua spasit spre casa. o data ajuns acasa se dezbraca, facuse un dus si apoi se intinse in pat!
- oare o exista aceasta Alexia? sau o fi una dintre iele? cum de ma pot indragosti de cineva pe care nu-l cunosc?
si adormi din nou cu speranta in gand ca macar in vis sa-si traiasca viata la care spera.
va urma!
vineri, 27 martie 2009
IX
ajuns la spital a urcat la etajul al doilea cautand cu o privire pierduta camera 213.
se apropie si vazu la intrare o femeie.
-buna ziua! eu sunt Luca!
-buna Luca! eu sunt matusa Alexiei. ea este bine e inca sub sedative.
-dar ce-a patit? cum s-a intamplat? ca aseara am lasat-o eu acasa si era foarte bine.
-eheee! nu cred ca ti-a povestit. Alexia are grave pb cu rinichii ca si mama ei de altfel. e o chestie genetica, destul de rara si singura solutie este un transplant... dar sansele sunt de una la un milion. mama ei, sora mea, s-a stins la foarte putin timp de la nasterea Alexiei. nu am gasit un donator compatibil... si s-a stins. a tinut cu dintii sa o aduca pe Alexia pe lume, dupa ce iubitul ei murise intr-un accident de masina la nici 2 luni inainte de nasterea ei. se iubeau foarte mult, si sora mea a vrut enaparat sa o aduca pe lume pe Alexia ca rod al iubirii lor, cu un deznodamant tragic. macar au alsat ceva in urma. ea nu cred ca va avea sansa asta.
-offf doamne! urata treaba! dar cum putem afla cine e un donator bun? se fac analize? aici la spital?
-da! numai la spitalul acesta deoarece aici este singurul medic in stare sa faca aceasta analiza.
-eu vreau sa vad daca pot fi donatorul ei!
-pai de ce ai face asa ceva? mai ales cand voi abia va cunosteati? desi Alexia imi povesteste despre tine de vreo 2 saptamani in fiecare seara, cum iese cu Nanook in parc si te vede singur pe banca citind. mi-a spus ca ati vorbit pentru prima oara acum 2 zile. era foarte bucuroasa ca a avut curajul sa-ti vorbeasca.. dar in acelasi timp dezamagita ca nu a iesit cum si-a dorit!
-a fost o situatie foarte ciduata si nici nu am stiut cum sa reactionez. m-a luat prin surprindere caci era pentru prima oara in viata cand mi se intampla asa ceva.
-da! intr-adevar o situatie "ciudata"! si incepuse sa fie si ea atat de fericita ca a reusit sa cunoasca un baiat frumos si inteligent ca tine.
-pentru mine surpriza a fost mult mai mare... doar ca acum situatia nu e tocmai roza. mama mea esste si ea internata in spital de 6 luni de zile si medicii nu stiu ce are.. si ne tot chinuim. tata a plecat cand eram eu mic. mama mi-a spus ca l-au inchis cei de la securitate cand eram eu mic...sunt sigur ca l-au ucis, nenorocitii! Dar sa trecem peste asta! puteti emrge cu mine sa fac analizele? poate putem rezolva situatia aceasta!
-pai hai sa mergem sa vedem ce avem de facut!
si se indreptara catre biroul medicului.
va urma
se apropie si vazu la intrare o femeie.
-buna ziua! eu sunt Luca!
-buna Luca! eu sunt matusa Alexiei. ea este bine e inca sub sedative.
-dar ce-a patit? cum s-a intamplat? ca aseara am lasat-o eu acasa si era foarte bine.
-eheee! nu cred ca ti-a povestit. Alexia are grave pb cu rinichii ca si mama ei de altfel. e o chestie genetica, destul de rara si singura solutie este un transplant... dar sansele sunt de una la un milion. mama ei, sora mea, s-a stins la foarte putin timp de la nasterea Alexiei. nu am gasit un donator compatibil... si s-a stins. a tinut cu dintii sa o aduca pe Alexia pe lume, dupa ce iubitul ei murise intr-un accident de masina la nici 2 luni inainte de nasterea ei. se iubeau foarte mult, si sora mea a vrut enaparat sa o aduca pe lume pe Alexia ca rod al iubirii lor, cu un deznodamant tragic. macar au alsat ceva in urma. ea nu cred ca va avea sansa asta.
-offf doamne! urata treaba! dar cum putem afla cine e un donator bun? se fac analize? aici la spital?
-da! numai la spitalul acesta deoarece aici este singurul medic in stare sa faca aceasta analiza.
-eu vreau sa vad daca pot fi donatorul ei!
-pai de ce ai face asa ceva? mai ales cand voi abia va cunosteati? desi Alexia imi povesteste despre tine de vreo 2 saptamani in fiecare seara, cum iese cu Nanook in parc si te vede singur pe banca citind. mi-a spus ca ati vorbit pentru prima oara acum 2 zile. era foarte bucuroasa ca a avut curajul sa-ti vorbeasca.. dar in acelasi timp dezamagita ca nu a iesit cum si-a dorit!
-a fost o situatie foarte ciduata si nici nu am stiut cum sa reactionez. m-a luat prin surprindere caci era pentru prima oara in viata cand mi se intampla asa ceva.
-da! intr-adevar o situatie "ciudata"! si incepuse sa fie si ea atat de fericita ca a reusit sa cunoasca un baiat frumos si inteligent ca tine.
-pentru mine surpriza a fost mult mai mare... doar ca acum situatia nu e tocmai roza. mama mea esste si ea internata in spital de 6 luni de zile si medicii nu stiu ce are.. si ne tot chinuim. tata a plecat cand eram eu mic. mama mi-a spus ca l-au inchis cei de la securitate cand eram eu mic...sunt sigur ca l-au ucis, nenorocitii! Dar sa trecem peste asta! puteti emrge cu mine sa fac analizele? poate putem rezolva situatia aceasta!
-pai hai sa mergem sa vedem ce avem de facut!
si se indreptara catre biroul medicului.
va urma
miercuri, 25 martie 2009
VIII
o data ajunsa in casa Alexia o lua pe Nanook in brate si sri la geam, dupa perdea, pentru a-l vedea pe Luca indepartandu-se de blocul sau.
-ce parere ai puricoaso despre el? iti place? o sa-l cunosti si tu nu mai miorlai atat dupa el!
Se aseza pe fotoliul din camera de zi, cu Nanook in brate, si incepu sa se gandeasca la el.
noaptea a venit in ritmul lin al primaverii. mirosul florilor de cires ii umplea camera. Alexia era adormita pe fotoliu cand dintr-o data se ridica in picioare, lua telefonul de pe masa, forma un numar si cazu fulgerata pe covor.
vocea de la celalalt fir incepuse sa strige in telefon:
-Alexia! Alexia! tine-te tare ca ajung imediat!
nu trecura 3 minute ca pe usa intra o femeie intre doua varste, o intinse pe Alexia pe spate in timp ce vorbea la telefon. in voce i se putea deslusi disperarea:
-...imediat! strada cerbului nr 35. bl Y23, etaj 4, apartamentul 13. va rog grabiti-va! va multumesc din suflet! grabiti-va va rog!
aceasta statea langa trupul Alexiei mangaind-o pe fata si spunandu-i ca totul va fi bine si ca ambulanta este pe drum.
Ambulanta era parcata in fata blocului. Din scara iesi o echipa de paramedici purtand pe scari o targa pe care era asezata Alexia intubata.
Masina a dus-o la Spitalul de urgenta. Femeia pe care Alexia a sunat-o era in continuare langa aceasta.
noaptea a trecut foarte greu.
Luca se trezi foarte vesel a doua zi. isi aprinse o tigara fredonand melodia sa preferata: a man's world a lui james brown.
termina tigara, se duse la baie sa se spele pe fata in ritmul melodiei fredonate. era un alt Luca decat cel pe care-l cunoscusem acum putine zile. parca reinviase. tristetea fusese inclocuita de pe chipul sau cu o bucurie aproape de fericire. zambea tot timpul.
a terminat cu spalatul pe fata si se indrepta spre bucatarie pentru a servi micul dejun.
-Ah ce bine e sa te trezesti la pranz! odihnit poti sa-ti faci linistit siesta. oare ce face Alexia? o s-o sun dupa ce mananc.
a spart cateva oua pentru a-si pregati o omleta, a taiat ceapa si niste sunca pentru aceasta. isi prepara omleta tot la fel cantand si dansand. a mancat, si-a aprins o tigara si apoi s-a asezat pe marginea patului cu telefonul in mana.
intinse mana dupa bucatica de hartie de pe masa, forma numarul si astepta ca Alexia sa-i raspunda.
-Alo? se auzi vocea femeii la capatul celalalt.
-Alo? Buna Alexia, Luca sunt!
-Buna Luca! Alexia nu paote vorbi momentan. eu sunt matusa sa. Alexia a avut o criza aseara si acum este la spital sub calmante.
-Poftim? si intreg pamantul i se cutremura acestuia sub picioare. Ce criza? ce spital? aseara?
-Nu cred ca a avut cand sa-ti povesteasca. suntem la spitalul de urgenta, etajul 2 camera 213.
-ajung si eu numaidecat! inchise telefonul tremurand si cu lacrimi in ochi. ce noroc am si eu.... mai intai mama si apoi ea.
se imbraca in graba si pleca spre spital.
va urma!
-ce parere ai puricoaso despre el? iti place? o sa-l cunosti si tu nu mai miorlai atat dupa el!
Se aseza pe fotoliul din camera de zi, cu Nanook in brate, si incepu sa se gandeasca la el.
noaptea a venit in ritmul lin al primaverii. mirosul florilor de cires ii umplea camera. Alexia era adormita pe fotoliu cand dintr-o data se ridica in picioare, lua telefonul de pe masa, forma un numar si cazu fulgerata pe covor.
vocea de la celalalt fir incepuse sa strige in telefon:
-Alexia! Alexia! tine-te tare ca ajung imediat!
nu trecura 3 minute ca pe usa intra o femeie intre doua varste, o intinse pe Alexia pe spate in timp ce vorbea la telefon. in voce i se putea deslusi disperarea:
-...imediat! strada cerbului nr 35. bl Y23, etaj 4, apartamentul 13. va rog grabiti-va! va multumesc din suflet! grabiti-va va rog!
aceasta statea langa trupul Alexiei mangaind-o pe fata si spunandu-i ca totul va fi bine si ca ambulanta este pe drum.
Ambulanta era parcata in fata blocului. Din scara iesi o echipa de paramedici purtand pe scari o targa pe care era asezata Alexia intubata.
Masina a dus-o la Spitalul de urgenta. Femeia pe care Alexia a sunat-o era in continuare langa aceasta.
noaptea a trecut foarte greu.
Luca se trezi foarte vesel a doua zi. isi aprinse o tigara fredonand melodia sa preferata: a man's world a lui james brown.
termina tigara, se duse la baie sa se spele pe fata in ritmul melodiei fredonate. era un alt Luca decat cel pe care-l cunoscusem acum putine zile. parca reinviase. tristetea fusese inclocuita de pe chipul sau cu o bucurie aproape de fericire. zambea tot timpul.
a terminat cu spalatul pe fata si se indrepta spre bucatarie pentru a servi micul dejun.
-Ah ce bine e sa te trezesti la pranz! odihnit poti sa-ti faci linistit siesta. oare ce face Alexia? o s-o sun dupa ce mananc.
a spart cateva oua pentru a-si pregati o omleta, a taiat ceapa si niste sunca pentru aceasta. isi prepara omleta tot la fel cantand si dansand. a mancat, si-a aprins o tigara si apoi s-a asezat pe marginea patului cu telefonul in mana.
intinse mana dupa bucatica de hartie de pe masa, forma numarul si astepta ca Alexia sa-i raspunda.
-Alo? se auzi vocea femeii la capatul celalalt.
-Alo? Buna Alexia, Luca sunt!
-Buna Luca! Alexia nu paote vorbi momentan. eu sunt matusa sa. Alexia a avut o criza aseara si acum este la spital sub calmante.
-Poftim? si intreg pamantul i se cutremura acestuia sub picioare. Ce criza? ce spital? aseara?
-Nu cred ca a avut cand sa-ti povesteasca. suntem la spitalul de urgenta, etajul 2 camera 213.
-ajung si eu numaidecat! inchise telefonul tremurand si cu lacrimi in ochi. ce noroc am si eu.... mai intai mama si apoi ea.
se imbraca in graba si pleca spre spital.
va urma!
marți, 24 martie 2009
VII
-acum terbuie sa plec! as fi vrut sa mai stau dar chiar nu mai pot.
-am inteles, sper doar sa ne mai vedem! eu sunt disponibila oricand.
-ok! pai atunci ramane sa ne auzim la un telefon, o zi frumoasa in continuare!
-stai putin! eu cum ajung acasa? caci e destuld e complicat de ajuns aici..
-te voi insoti eu pana la tine in fata blocului, nu e nicio problema!
-ok! sa mergem atunci!
parasira parcul care ramanea in spate la fel de singur cum il descoperisera ei, precum o cetate solitara undeva intr-o padure.
mergeau si isi povesteau din nou situatii amuzante, zambeau si se vedea pe chipurile lor faptul ca se plac foarte mult.
soarele zambea pe cer parca bucurandu-se si el de soarta lor. Luca simtea si el din nou razele acestuia pe care de mult nu le mai simtise. pasarile isi continuau cantecele ce parca reprezentau cantece de dragoste inchinate celor doi indragostiti.
ajungand in fata blocului cei doi isi luasera ramas bun printr-o imbratisare urmata de un sarut.
-uite-o pe Nanook! o vezi? acolo sus la etajul 4!
-acolo? aha! e o pisica frumoasa! ce urechi are! e foarte amuzanta.
-da! si foarte jucausa de altfel, o comoara de pisica!
-ne vedem si maine?
-da Luca, bineinteles!
Alexia il saruta inca o data si se indrepta spre scara blocului.
Luca astepta ca Alexia sa intre in scara , mai zabovi un minut, se intoarse si pleca spre casa.
-Doamne cat e de frumoasa! ce noroc m-a lovit! isi spunea mergand spre casa cu acelasi zambet tamp ce-l caracteriza.
Ajuns acasa isi aprinse o tigara si astepta telefonul medicului. se intinse in pat, stinse tigara si inchise ochii. se gandea numai la ea. imaginea ei ii ramasese amprentata pe retina. adormi.
va urma!
-am inteles, sper doar sa ne mai vedem! eu sunt disponibila oricand.
-ok! pai atunci ramane sa ne auzim la un telefon, o zi frumoasa in continuare!
-stai putin! eu cum ajung acasa? caci e destuld e complicat de ajuns aici..
-te voi insoti eu pana la tine in fata blocului, nu e nicio problema!
-ok! sa mergem atunci!
parasira parcul care ramanea in spate la fel de singur cum il descoperisera ei, precum o cetate solitara undeva intr-o padure.
mergeau si isi povesteau din nou situatii amuzante, zambeau si se vedea pe chipurile lor faptul ca se plac foarte mult.
soarele zambea pe cer parca bucurandu-se si el de soarta lor. Luca simtea si el din nou razele acestuia pe care de mult nu le mai simtise. pasarile isi continuau cantecele ce parca reprezentau cantece de dragoste inchinate celor doi indragostiti.
ajungand in fata blocului cei doi isi luasera ramas bun printr-o imbratisare urmata de un sarut.
-uite-o pe Nanook! o vezi? acolo sus la etajul 4!
-acolo? aha! e o pisica frumoasa! ce urechi are! e foarte amuzanta.
-da! si foarte jucausa de altfel, o comoara de pisica!
-ne vedem si maine?
-da Luca, bineinteles!
Alexia il saruta inca o data si se indrepta spre scara blocului.
Luca astepta ca Alexia sa intre in scara , mai zabovi un minut, se intoarse si pleca spre casa.
-Doamne cat e de frumoasa! ce noroc m-a lovit! isi spunea mergand spre casa cu acelasi zambet tamp ce-l caracteriza.
Ajuns acasa isi aprinse o tigara si astepta telefonul medicului. se intinse in pat, stinse tigara si inchise ochii. se gandea numai la ea. imaginea ei ii ramasese amprentata pe retina. adormi.
va urma!
sâmbătă, 21 martie 2009
VI
cafeneaua avea un aer atemporal. elemente de design si arhitectura vechi combinate destul de ingenios cu un mobilier futurist ce te facea sa te simti ca intr-un film de tim burton.
s-au asezat la o masa mai retrasa. au rasfoit meniurile aruncandu-si cate-o privire din cand in cand.
-Alexia vrei sa-ti recomand eu o cafea?
-chiar te rog! sunt curioasa ce gusturi ai la cafea si plus de asta sunt foarte multe sortimente de care nici nu am auzit!
-ok! eu iti recomand mudslide! daca nu-ti place nu o bei! si-i zambi de parca ar fi vrut sa-i spuna: las-ca vezi tu ce bunatate de cafea bei.
-ce nume! cred ca o sa fie buna!
au comandat cafelele si s-au apucat de discutat despre ce carti au citit in ultima vreme.
au stat cateva ore bune in cafenea povestindu-si situatii amuzante din trecut, de la facultate sau liceu.
-cred ca ar fi bine sa mergem de-aici caci atmosfera incepe sa devina inecacioasa, spuse Luca.
-pai si unde mergem?
-o sa vezi tu! ai incredere in mine? o sa-ti arat ceva ce sigur nu stiai ca exista aici in cartier!
-ok. pai sa mergem!
au parasit cafeneaua cu pasi siguri. Luca a dus-o pe Alexia intr-un parc undeva intr-un loc parca uitat de lume.
-parcul asta a fost construit in 1876 de catre primarul de-atunci al bucurestilor, se numea parcul indragostitilor. a fost un parc foarte cunoscut si foarte popular printre locuitori pana in 1947 cand comunistii l-au inchis cu gardul asta imens de fier. li se parea ca aici se fac planuri de a darama regimul. dar de unde.... aici veneau tinerii cu iubitele lor pentru a le face declaratii de dragoste!
-d-asta m-ai adus aici? il intreba alexia cu un aer banuitor.
-nu! te-am adus aici pentru ca sigur nu stiai de el!
Alexia nu astepta ca Luca sa termine ce avea de spus si il saruta!
luca se trase in spate, spunandu-i:
- nu cred ca e bine ceea ce facem!
-de ce? il intreba ea.
-pentru ca nu cred ca sunt pregatit pentru asa ceva! a trecut ceva timp de cand nu am mai facut asta!
-pai nu putem afla asta decat continuand!
-nu sunt sigur ca as vrea sa continui!
-pai hai sa incercam sa continuam! si daca nu-ti place ne oprim si fiecare isi vede de viata lui, ca si pana acum.
Alexia se intinse si il saruta din nou, de data asta cu o intensitate si o caldura ce lui ii erau de mult uitate. Luca fusese surprins de catre sentimentele ce-l napadeau in timpul sarutului dar se lasa purtat de val. s-au sarutat minute in sir pana cand Luca i-a spus ca trebuie sa ajunga acasa caci trebuie sa primeasca un telefon de la medicul mamei sale.
-dar ce a patit mama ta?
-e bolnava si e internata in spital de jumatate de an!
-imi pare rau!
-eh nu ai motive! asta e viata... trebuie sa mergem inainte caci altfel nu avem ce face.
-ok. uite numarul meu de telefon, si ii intinsese un cartonas pe care era deja scris, de mana, numarul ei de telefon.
-il aveai pregatit?
-da! pentru ca vroiam sa-l las pe banca pe care citesti in fiecare zi. in speranta ca vei mai veni acolo, si-l vei vedea.
-ma faci sa zambesc! ii raspunse Luca cu zambetul sau tamp pe fata
va urma!
joi, 19 martie 2009
V
venind dimineata, amandoi si-au facut siestele. Luca isi aprinse tigara si tragea cu pofta din ea iar Alexia privea pe geam soarele rasarind si asculta melodia pasarelelor de-afara. amandoi aveau in gand doar pe celalalt. Luca se gandea cat de prost a fost ca a fugit cand i sa ivit asa o ocazie. ea ii parea ca fiind femeia pe care de mult o visa noapte de noapte: bruneta, nu foarte inalta de statura, ochi albastri care pareau niste valuri de un azur dumnezeiesc, cu buze nu foarte proeminente si cu dintii albi sidefati.
- ce prost sunt! incredibil, cel mai prost! si lovea cu capul perna de sub cap. eh, lasa ca ma duc in parc si sigur isi va face aparitia.
se ridica din pat si se apuca sa-si prepare ceva pentru micul dejun, dar planurile i-au fost date peste cap de catre frigiderul ce era gol ca o vedeta ce pozeaza intr-o revista pentru adulti.
-hmmm, iar trebuie sa ma duc la cumparaturi!?! nu mai vreau! dar ce sa fac? ca mi-e o foameeee de n-am unde sa dorm la noapte.
se imbraca rapid cu ce-i pica in brate si iesi din casa ca un uragan.
Alexia mancase si se imbraca sa coboare sa cumpere presa din ziua respectiva.
In drum spre chioscul de ziare isi verifica portofelul dar cu ochii in acesta dadu peste cineva si-l darama la pamant.
-Imi cer mii de scuze, excalama ea plina de ispasire!
-Nu face nimic, spuse "victima" sunt in regula.
cand "victima" se ridica de la podea si se intoarse spre ea... uimire! era chiar ea!
-Alexia?si inmarmuri in fata ei de parca ar fi vazut o stafie.
-Luca? se inrosi pe loc ca un bujor la vederea lui. imi cer mii de scuze pentru cazatura pricinuita!
-nu face nimic! eu imi cer mii de scuze pentru ieri si probabil ca asta a fost pedeapsa.
-nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze! asta ai simtit ... asta ai facut!
-oare ma pot revansa vreodata?
-nu depinde de mine, ii raspunse Alexia si se indeparta de el!
Luca alerga dupa ea, o prinse , din nou de mana.
-uite eu tocmai mergeam sa-mi beau cafeaua la vechea cafenea din colt! vrei sa ma insotesti?
-pai... trebuie sa merg sa iau ziarele!
-pai merg cu tine sa iei ziarele si apoi mergem sa bem cafeaua de dimineata! daca vrei! si ii afisa un zambet larg de ii acoperea toata fata.
-hmmm... bine! si-si spuse in gand: ce zambet tamp a afisat! tamp dar foarte frumos. cum as fi putut sa-l refuz?
si o luara agale spre cafeneaua din colt!
va urma!
miercuri, 18 martie 2009
IV
Alexia ramasese ca o stana de piatra dupa fuga lui Luca. nu stia ce sa faca.
-ce tampita sunt! cum am putut sa fac asta? mai bine-l lasam in pace si nu-i spuneam ceea ce i-am spus! dar ce i-am spus? de fapt nu i-am spus mai nimic... si aveam atatea sa-i spun. saracul l-am speriat. de ce o fi atat de speriat?
asta ii trecea Alexiei prin gand in timp ce se departa si ea de banca aceea minunat asezata. se gandea ce-o sa faca de maine incolo? sa o mai scoata pe Nanook in parc? sa gaseasca alt parc? sau sa evite doar locul in care era banca?
o data ajunsa acasa si-a dat seama cat de mult s-a indragostit de un strain.
-cu un asa nume frumos! spuse in timp ce se aseza pe fotoliul vechi din camera cea mare a apartamentului sau, pe care-l primise mostenire de la bunica ei. era amintire de familie si desi era ponosit nu a vrut nici in ruptul capului sa-l arunce cand a renovat locuinta.
-Nanook! unde esti puricoaso?
pisica isi facu aparitia de dupa usa, unde avea si cosuletul in care dormea de obicei, ca o regina mergand extrem de sigur catre mana Alexiei ce era intinsa asteptand faptura aceasta, cu un aer mistic, pentru a o mangaia si a o lua in brate.
Nanook ii sari direct in brate si incepu sa se gudure in bratele Alexiei.
-tu ce-ai face in locul meu? o intreba Alexia. te-ai mai duce maine in parc? chiar daca el nu va mai fi sigur acolo? sau vei ocoli parcul pentru a-l scuti pe el de o situatie total neplacuta? dar pentru a face asta va terbui sa-ti calci pe inima.. si e atat de greu.
a stat cu Nanook in brate ore in sir pana s-a inserat. S-a schimbat in camasa de noapte din matase naturala, ce-i mangaia usor sanii facand sa i se vada foarte bine formele sale bine conturate si s-a intins in baldachinul din dormitor care si acesta este mostenit de la bunica sa. desi este enorm pentru dormitorul sau mic ea nu l-a aruncat deoarece da un aer aparte camerei si plus de asta este extrem de confortabil. Pana sa adoarma se gandi la Luca, la aspectul sau puternic dar ponosit in acelasi timp, la ochelarii sai cu rame total nepotrivite conturului sprancenelor sale, la genele sale lungi si la ochii sai bruni exterm de expresivi, genul de ochi care dintr-o privire te poate urca in rai sau poate da cu tine de pamant pana in adancul fierbinte al iadului.
-Ah, Doamne! exclama in timp ce se intorcea pe partea cealalta pentru a observa luna ce-i batea usor la geam. maine ma voi duce din nou in parc, de data asta o iau si pe nebuna de Nanook cu mine. poate il voi gasi acolo citindu-si cartile linistit pe banca.Sper sa fii acolo, Luca!
si adormi imbratisata de razele lunii.
va urma!
marți, 17 martie 2009
III
stateau pe banca si-si vorbeau de parca se cunosteau de o viata. ea ii zambea la fiecare cuvant spus de acesta. el se fastacea si se inrosea vazandu-i pe sub buzele catifelate, ca doua petale de trandafir roz, dintii de un alb laptos, impecabil asezati.
din vorba in vorba el a intrebat-o:
-de ce tocmai eu? nu-mi da raspunsul cum ca banca este pozitionata perfect... caci nu te cred!
-ok! m-ai prins! te urmaresc zilnic stand pe banca si citind. eu vin in parc cu pisica mea, Nanook, careia ii place sa zburde in iarba dupa porumbei si vrabii. e norvegiana de padure, cred ca le este inca puternic instinctul de vanator.
-Nanook? ce nume mai e si asta?
-e un nume dat de obicei de eschimosi copiilor. inseamna tandru, dragut, frumos.
-aha! deci sa inteleg ca pisica ta e frumoasa!
-ei bine da! o s-o intalnesti cu siguranta!
-ok, ok! dar de ce nu e cu tine azi?
la intrebarea asta ea a inceput sa roseasca in obraji.
-pai...
lasa privirea in jos putin rusinata
-pai nu am luat-o cu mine azi pentru ca m-am hotarat sa iti vorbesc.
-deci ai planuit toata discutia noastra?? de ce?
-pai cum sa-ti explic... vazandu-te in fiecare zi citind si vazand cum te bufneste rasul din cand in cand, sau incruntandu-te la ceea ce citesti, a starnit o curiozitate ciudata si foarte puternica in mine de a te cunoaste. cum vii de fiecare data singur si petreci aici ore in sir, m-am gandit ca esti foarte singur si ca vii tocmai pentru libertatea ce ti-o reda lumea cartii. o lume care te amuza si consterneaza in acelasi timp. dorinta s-a acutizat pe fiece zi in care te vedeam. nu de putine ori am vrut sa vin si sa-ti vorbesc. dar m-am oprit de fiecare data. deja se fac cateva saptamani de cand te "observ" si am zis ca e momentul. de-aceea Nanook e acasa saracuta!
-nici nu stiu ce sa zic! m-ai lasat fara cuvinte!
-da! stiu ca nu e o situatie tocmai placuta! dar am zis ca terbuie sa o fac. curiozitatea de a-ti afla numele era prea mare... imi pare rau ca te-am pus intr-o situatie destul de jenanta! am facut o greseala! spuse si dadu sa fuga de pe banca. Luca insa fiind atent a prins-o de mana tragand-o spre el, apucand-o cu cealalta mana de talia ei ca de albina si o saruta! dupa care se opri, ii dadu drumul si-si ceruse scuze!
-nu terbuia sa fac asta Alexia! imi cer mii de scuze! si o lua la fuga spre iesirea parcului.
ea ramase fara replica urmarindu-l cum dispare din parc.
va urma!
din vorba in vorba el a intrebat-o:
-de ce tocmai eu? nu-mi da raspunsul cum ca banca este pozitionata perfect... caci nu te cred!
-ok! m-ai prins! te urmaresc zilnic stand pe banca si citind. eu vin in parc cu pisica mea, Nanook, careia ii place sa zburde in iarba dupa porumbei si vrabii. e norvegiana de padure, cred ca le este inca puternic instinctul de vanator.
-Nanook? ce nume mai e si asta?
-e un nume dat de obicei de eschimosi copiilor. inseamna tandru, dragut, frumos.
-aha! deci sa inteleg ca pisica ta e frumoasa!
-ei bine da! o s-o intalnesti cu siguranta!
-ok, ok! dar de ce nu e cu tine azi?
la intrebarea asta ea a inceput sa roseasca in obraji.
-pai...
lasa privirea in jos putin rusinata
-pai nu am luat-o cu mine azi pentru ca m-am hotarat sa iti vorbesc.
-deci ai planuit toata discutia noastra?? de ce?
-pai cum sa-ti explic... vazandu-te in fiecare zi citind si vazand cum te bufneste rasul din cand in cand, sau incruntandu-te la ceea ce citesti, a starnit o curiozitate ciudata si foarte puternica in mine de a te cunoaste. cum vii de fiecare data singur si petreci aici ore in sir, m-am gandit ca esti foarte singur si ca vii tocmai pentru libertatea ce ti-o reda lumea cartii. o lume care te amuza si consterneaza in acelasi timp. dorinta s-a acutizat pe fiece zi in care te vedeam. nu de putine ori am vrut sa vin si sa-ti vorbesc. dar m-am oprit de fiecare data. deja se fac cateva saptamani de cand te "observ" si am zis ca e momentul. de-aceea Nanook e acasa saracuta!
-nici nu stiu ce sa zic! m-ai lasat fara cuvinte!
-da! stiu ca nu e o situatie tocmai placuta! dar am zis ca terbuie sa o fac. curiozitatea de a-ti afla numele era prea mare... imi pare rau ca te-am pus intr-o situatie destul de jenanta! am facut o greseala! spuse si dadu sa fuga de pe banca. Luca insa fiind atent a prins-o de mana tragand-o spre el, apucand-o cu cealalta mana de talia ei ca de albina si o saruta! dupa care se opri, ii dadu drumul si-si ceruse scuze!
-nu terbuia sa fac asta Alexia! imi cer mii de scuze! si o lua la fuga spre iesirea parcului.
ea ramase fara replica urmarindu-l cum dispare din parc.
va urma!
luni, 16 martie 2009
II
isi citea linistit cartea in parc, profund implicat in lumea aceea mirifica, stranie si calda, cand in fata i se opri o faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia.
l-a intrebat daca poate sa se aseze langa el pe banca deoarece aceea este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta acolo unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.
cand a ridicat privirea si a vazut-o, in toata splendoarea ei, a simtit fluturasii in stomac, fluturasi pe care-i crezuse de mult timp pierduti. cum ii statea in fata ca o aparitie mistica nici nu a mai asteptat raspunsul sau si s-a asezat pe banca langa el cu miscari line ce debordau de asa gratie precum cea a tarinelor Romanov.
el o privi in acest timp ca pe una dintre iele, fascinat de ochii aceia ce-l atintisera de cand s-a postat in fata lui. buzele ii erau ferecate de frumusetea ei, nu a fost in stare nici macar sa scoata un raspuns. simtea ca aceasta intalnire ii fusese inscenata. se uita in jur pentru a-i vedeape cei care i-ar putea inscena aceasta situatie si nu vedea pe nimeni.
-ce carte citesti? il intreba ea.
-povestea tarfelor mele triste!
-am citit-o si eu acum ceva timp. este destul de trist ceea ce i se intampla batranelului...
-da! ai dreptate! inca stau si ma intreb daca tot ceea ce el traieste este real sau doar rodul imaginatiei sale...
-dar sa lasam asta! imi cer scuze pentru abordarea putin agresiva si sa facem prezentarile. pe mine ma cheama Alexia!
-Luca, imi pare bine! raspunse el intinzand timid mana.
Alexia ii stranse mana cu o gingasie ce-l topise spontan.
acesta atingandu-i pielea catifelata simti ca in loc sa-i fie atinsa mana, i-a fost atins sufletul. il cutremura din cap pana in picioare la fiecare cuvant spus.
va urma!
l-a intrebat daca poate sa se aseze langa el pe banca deoarece aceea este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta acolo unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.
cand a ridicat privirea si a vazut-o, in toata splendoarea ei, a simtit fluturasii in stomac, fluturasi pe care-i crezuse de mult timp pierduti. cum ii statea in fata ca o aparitie mistica nici nu a mai asteptat raspunsul sau si s-a asezat pe banca langa el cu miscari line ce debordau de asa gratie precum cea a tarinelor Romanov.
el o privi in acest timp ca pe una dintre iele, fascinat de ochii aceia ce-l atintisera de cand s-a postat in fata lui. buzele ii erau ferecate de frumusetea ei, nu a fost in stare nici macar sa scoata un raspuns. simtea ca aceasta intalnire ii fusese inscenata. se uita in jur pentru a-i vedeape cei care i-ar putea inscena aceasta situatie si nu vedea pe nimeni.
-ce carte citesti? il intreba ea.
-povestea tarfelor mele triste!
-am citit-o si eu acum ceva timp. este destul de trist ceea ce i se intampla batranelului...
-da! ai dreptate! inca stau si ma intreb daca tot ceea ce el traieste este real sau doar rodul imaginatiei sale...
-dar sa lasam asta! imi cer scuze pentru abordarea putin agresiva si sa facem prezentarile. pe mine ma cheama Alexia!
-Luca, imi pare bine! raspunse el intinzand timid mana.
Alexia ii stranse mana cu o gingasie ce-l topise spontan.
acesta atingandu-i pielea catifelata simti ca in loc sa-i fie atinsa mana, i-a fost atins sufletul. il cutremura din cap pana in picioare la fiecare cuvant spus.
va urma!
duminică, 15 martie 2009
I
statea intins in pat, cu pieptul dezgolit si plin de sudoare, tragand adanc din tigara ce-l insotea negresit oriunde s-ar fi aflat. se gandea la cat de frumos era acum ceva timp, cand soarele ii mangaia obrajii cu razele lui ca niste sulite boante facute parca din costiele aurii ale unei fetiscane blonde. nu putea nici macar sa zambeasca la acele ganduri. erau gandurile ce-i sagetau inima si sufletul in fiecare zi si deja ii devenisera obisnuite.
stia ca nu va mai fi prea curand acel om care se bucura de simpla prezenta a soarelui. era urmarit tot timpul de o umbra care-l ucidea in fiece zi cate putin. reusise sa reziste in rutina ce-l macina incet deja de un an de zile, simtea ca incepe sa-si piarda rabdarea si puterea. nu mai există lucruri in jurul sau care sa-i faca inima sa tresalte de fericire sau bucurie. incepuse sa vada de cateva zile totul in negru. nu mai existau culori in viata sa. alb-negru era totul.
s-a ridicat, parca lipsit de chef, din patul care i-a fost loial in ultimii douazeci de ani. era singurul lucru loial din viata lui, si-a stins tigara cu greu in scrumiera neincapatoare apasand tare pe mucul de tigara incat masa a scos un scartait scurt .
-Ahhh! il injunghia inima din cand in cand. Lasa ca iti revii tu, ca nu esti atat de batrana. de fiecare data cand inima il intepa isi aducea aminte de toate necazurile prin care a trecut in ultimul timp.
S-a dus la baie sa-si spele ranile inchipuite de pe fata. era timpul sa-si puna masca si sa iasa in lume. si-a luat cartea si a plecat usor spre parcul care ii alina din cand in cand durerile pur si simplu fiind companionul sau in lumea cartii pe care el o savura cu o placere pe care o uitase de ceva timp. nici cartile nu-i erau loiale si mereu pierdeau foi ce cadeau agale pe trotuarul plin de frunze cazute de toamna trecuta.
inca o zi va trece pe langa el in timp ce-si citea autorul preferat!
va urma!
sâmbătă, 14 martie 2009
Mi-e dor!
sunt momente cand imi este dor de cate ceva.
acum imi este dor de vara. m-am saturat de frigul de-afara, m-am saturat sa port geaca (care mi-a ramas mare si pe care nu o pot inlocui din motive lesne de criza... glumesc am cautat o geaca si am avut surpriza sa nu-mi gasesc decat prea mare in talie si mica peste brate ... deh trasul de fiare dezvolta pe ici pe colo..si subtiaza pe dincolo..), sa-mi fie frig, sa fiu tot timpul infofolit... vreau sa fiu imbracat intr-un tricou si o perechde pantaloni, vreau sa fie cald astfel incat sa pot iesi in parc sa ma plimb, sa ies cu bicicleta sa ma plimb si sa ies cu prietenii seara la tigara in aer liber nu la vreo terasa/restaurant/bar.
mai sunt momente in care imi dau seama ca m-am schimbat si incepe sa-mi fie dor de mine. aici discutia este prea complexa si nu are rost sa va imbuib capul.
nu-mi e dor de mine fizic. nu am motive. din pct asta de vedere am evoluat mai mult decat oricare pe care-l cunosc.
mi-e dor de copilarie cand ieseam cu prietenul meu de-o viata , intalnit acum cateva posturi si de voi, ii spuneam simplu M, afara si faceam tot felul de tampenii de la trasul cu teava cu cornete la jucatul de-a v-ati ascunselea
mi-e dor de perioada liceului cand aveam 15-16 ani si nu aveam nicio grija... fumam pe ascuns, aveam in buzunar o sticluta cu parfum si cand intram in bloc ma dadeam cu parfum pe maini ca sa nu ma miroasa tata, pana intr-o zi cand am uitat sticluta acasa... mi-am luat 6 palme. ultimele palme luate de la el. si ce palme grele are...
mi-e dor din cand in cand de perioada facultatii cand singurele griji erau m,ersul la laboratoare si la examene. mi-e dor de noptile petrecute cu colegii de grupa incercand sa pregatim examenul de a doua zi.... si sfarseam in a ne juca pe consola...
voua de ce va e dor?
...si doare!
miercuri, 11 martie 2009
Aventuri in metrou!
in fiece dimineata ma deplasez spre serviciu cu metroul dupa ce in prealabil circul pret de cateva minute cu tramvaiul 41 care-mi ofera niste experiente claustrofobice zilnic.
ajung pe peron si-mi scot cartea. oamenii incep sa se inghesuie. metroul se apropie cu un huruit de parca ar fi un batran tabagic tusind. eu citesc in continuare.
se deschid usile acestuia si din el incep sa alerge oameni inspre scari.
ma uit la ei nedumerit incercand sa-mi dau seama de ce alearga. alearga sa ajunga la munca? sau alearga sa faca miscare(yeah right)?
de ce nu se trezesc cu 5 minute mai devreme?
oare le da cineva un premiu daca ajung la fix la serviciu? si daca da... de ce nu pleaca mai devreme de-acasa? de ce le place sa fie intr-o alergatura continua si nesimtita?
o sa va intrebati de ce am spus si "nesimtita"!
pai e o alergatura nesimtita ptr ca in cursa lor spre scari lovesc unii oameni care saracii de ei singura lor greseala e ca se afla la momentul nepotrivit in locul nepotrivit. caci astia de alearga ei asa disperati sunt ca o turma de bizoni ce calca totul in picioare. daca fereasca sfantul ti-a cazut ceva din mana(geanta, sac, ziar samd) iti iei linistit la revedere de la el sau te alegi cu injuraturi crunte si frigidere pline de carne de bizon.
intr-o zi cand urcam eu linistit ultimul(da eu astept sa urce bizonii si abia apoi urc si eu!) scarile de la piata victoriei, de sus apare un nene pe la vreo 55 de ani care-i impingea, pe cei care urcau, extrem de violent. bineinteles ca a ajuns in dreptul meu si a incercat sa ma impinga... nu a reusit caci m-am ferit si implicit l-am facut sa cada ca un sac de cartofi pe scari. foarte revoltat a inceput sa injure... l-am intrebat de ce injura cand el a impins 20 de insi inaintea mea si al 21-lea a ripostat. de ce sunt unii atat de "miez" incat au voie sa faca rau altora si cand, dupa un sir intreg de rele, sufera si el de un "rau" tipa ca din gura de sarpe?
l-am linistit, stati linistite/linsititi.
eu nu voi alerga niciodata dupa ce ma dau jos din metrou!
ajung pe peron si-mi scot cartea. oamenii incep sa se inghesuie. metroul se apropie cu un huruit de parca ar fi un batran tabagic tusind. eu citesc in continuare.
se deschid usile acestuia si din el incep sa alerge oameni inspre scari.
ma uit la ei nedumerit incercand sa-mi dau seama de ce alearga. alearga sa ajunga la munca? sau alearga sa faca miscare(yeah right)?
de ce nu se trezesc cu 5 minute mai devreme?
oare le da cineva un premiu daca ajung la fix la serviciu? si daca da... de ce nu pleaca mai devreme de-acasa? de ce le place sa fie intr-o alergatura continua si nesimtita?
o sa va intrebati de ce am spus si "nesimtita"!
pai e o alergatura nesimtita ptr ca in cursa lor spre scari lovesc unii oameni care saracii de ei singura lor greseala e ca se afla la momentul nepotrivit in locul nepotrivit. caci astia de alearga ei asa disperati sunt ca o turma de bizoni ce calca totul in picioare. daca fereasca sfantul ti-a cazut ceva din mana(geanta, sac, ziar samd) iti iei linistit la revedere de la el sau te alegi cu injuraturi crunte si frigidere pline de carne de bizon.
intr-o zi cand urcam eu linistit ultimul(da eu astept sa urce bizonii si abia apoi urc si eu!) scarile de la piata victoriei, de sus apare un nene pe la vreo 55 de ani care-i impingea, pe cei care urcau, extrem de violent. bineinteles ca a ajuns in dreptul meu si a incercat sa ma impinga... nu a reusit caci m-am ferit si implicit l-am facut sa cada ca un sac de cartofi pe scari. foarte revoltat a inceput sa injure... l-am intrebat de ce injura cand el a impins 20 de insi inaintea mea si al 21-lea a ripostat. de ce sunt unii atat de "miez" incat au voie sa faca rau altora si cand, dupa un sir intreg de rele, sufera si el de un "rau" tipa ca din gura de sarpe?
l-am linistit, stati linistite/linsititi.
eu nu voi alerga niciodata dupa ce ma dau jos din metrou!
marți, 10 martie 2009
duminică, 8 martie 2009
Usuxualii!
usuxual= homosexual, pârțar, dosnic, pederast, gay and so on
eu nu inteleg barbatii usuxuali! ce placere gasesc ei in a mangaia un alt barbat cel putin la fel de paros ca ei? ce placere gasesti in a saruta un barbat tu fiind barbat?
ce gasesc ei minunat in a te trezi ,tu ca barbat ,dimineata langa un alt barbat? adica...wtf? s-au terminat femeile pe lumea asta?
poate o sa ziceti ca nu sunt open minded si nu gandesc OTB dar .... nu-i inteleg bai nene! de ce fac toate astea?!?
eheee cand vine vorba de izibnele(lesbiene) treaba sta putin altfel ptr barbati... adica cred ca e ceva misto un menage a trois cu 2 izbinele atata timp cat nu esti dat la o parte.
despre gerontofili, scatofili, pedofili, necrofili and so on... nu mai zic ca dup-aceea imi ies vorbe ca sunt prea violent in limbaj.
¿WTF?
vineri, 6 martie 2009
Masca!
si si-a dat masca jos!
nu pot spune decat: esti demn de mila!
era pentru prima oara cand ma lasa sa-i vad sufletul exact asa cum este el: schilodit si plin de cicatrici.
l-am intrebat:
-de ce porti masti?
-pentru ca prefer sa le port pentru a nu mai avea parte de alte cicatrici, pentru ca nu mai vreau ca lumea sa ma ia in ras si pentru ca e mai placut asa!
-si ai de gand sa-mi spui de ce esti plin de cicatrici?
-nu! cu siguranta nu! nu am motive sa-ti spun tie tot ce mi s-a intamplat pana acum. ti-am aratat adevarata mea fata pentru ca am incredere in tine. nu ma face ca ptr tine sa inventez o noua masca.
nu i-am mai pus nici o intrebare nevrand sa par un investigator. sunt cicatricile lui si ii respect dorintele ptr ca desi sufletul ii arata ca dupa razboi daca ma uit atent la el pot sa-i vad formele frumoase pe sub aceste cicatrici hidoase.
dar de ce suntem nevoiti sa purtam masti? de ce terbuie sa purtam scuturi?
poate pentru ca oamenii stiindu-te sufleteste pot profita de tine? te pot trada? te pot lua in batjocura oricand vor dori?
ma duc sa-mi spal masca!
Jurnal!
azi am sa-mi crestez in grinda: sase martie douamiinoua!
ca de obicei m-am trezit rupt de somn la 6.15 ca sa plec spre tarlaua populata de francezi printre care unul sigur e homosexual sau cum zice acelasi bun prieten care mi-a dat cartea cu doamna bovary: usuxual!
mi-am tarat hoitul obosit spre baie unde ca de obicei am interactionat destul de onomatopeic cu apa rece de la chiuveta.
iar o zi de munca in care ca de obicei o sa fumez mult, o sa-l vad pe usuxualul ala infect si o sa fiu iar aratat cu degetul: uite-l pe ala cu muschi si tricouri mulate... cat sufera de el(mda mi s-a spus ca sufar de mine.. bine ma ca etichetati voi...)
ca de obicei tramvaiul 41 era uber aglomerat si oamenii ca intotdeauna au o vointa de invidiat de a se sui intr-un 41 plin ochi... dar ei insista caci nu pot astepta inca 2 minute pana vine celalalt..
la crangasi mi-am scos cartea si m-am apucat de citit. am citit ceva azi ce-i drept.
a trecut ziua de munca. am ajuns la sala unde o prietena de-a mea a venit ptr prima oara( are si ea blog http://cloudfreesky.blogspot.com ). i-am aratat ce are de facut pe-acolo, i-a placut si eu sunt multumit ca i-a placut.
iar mi-am rupt mainile la sala, iar mi s-au pompat bratele si m-au facut sa merg de parca as fi oparit la subrate... dar e atat de bine.... oh ce-mi place.
piți nu te iert maine! avem zi de abdomene si vei face febra clar!
clar bodybuilding is living!
joi, 5 martie 2009
Plictisit!
sunt atat de plictisit incat nici sa mai scriu pe blog nu mai am chef.
internetul e atat de mare si plictisitor... ceva de speriat.
vreau sa mai citesc ceva si nu am ce... o sa caut ceva de citit... neaparat caci o iau razna.
mi-e foame!
internetul e atat de mare si plictisitor... ceva de speriat.
vreau sa mai citesc ceva si nu am ce... o sa caut ceva de citit... neaparat caci o iau razna.
mi-e foame!
luni, 2 martie 2009
Dedicata voua!
melodia asta v-o dedic voua fetelor/femeilor
voua celor care ne inseninati zilele
voua celor care cu un zambet ne schimbati starea de spirit
voua celor care stiti cum sa faceti un om fericit
voua celor care cu un gest aveti toata lumea la picioare
voua celor care stati in umbra unui barbat puternic, ptr a fi mult mai puternice decat el
voua celor care stiti sa oferiti alinare in orice situatie
voua celor care va place sa daruiti iubire
voua celor care stiti cum sa faceti un om sa se simta centrul universului....
here you go!
http://www.youtube.com/watch?v=DXcHWRQyCiI
La Multi Ani!
voua celor care ne inseninati zilele
voua celor care cu un zambet ne schimbati starea de spirit
voua celor care stiti cum sa faceti un om fericit
voua celor care cu un gest aveti toata lumea la picioare
voua celor care stati in umbra unui barbat puternic, ptr a fi mult mai puternice decat el
voua celor care stiti sa oferiti alinare in orice situatie
voua celor care va place sa daruiti iubire
voua celor care stiti cum sa faceti un om sa se simta centrul universului....
here you go!
http://www.youtube.com/watch?v=DXcHWRQyCiI
La Multi Ani!
vineri, 27 februarie 2009
Cuvintele unui geniu!
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
Hmmmm!
De ceva timp in grupul meu de prieteni, grupul "aia mici de la bloc"(se stiu ei :D ) exista o gluma: si daca ai avea o imputernicire!
acum sa va spun de unde vine gluma:
discutam cu ei despre ce ne-ar place sa facem(in genere nu neaparat job... ci doar un fel de hobby) si bineinteles ca mi-a venit randul mie.
pai eu as vrea sa primesc o imputernicire de la presedinte(oricare ar fi el) prin care sa sa am voie sa killaresc pe cine vreau eu pentru a epura tara asta(sau macar bucurestiul ca si-asa e cam singura capitala fara statie proprie de epurare).
de ce? o sa va intrebati voi!
pai de ce nu? va raspund eu, evaziv, si continui: pai in primul rand as sterge de pe fata pamantului un cartier numit aiurea: Ferencz :D dar nu oricum ci cu bai de sange and stuff, ceva de genul: intru in Ferencz cu vreo 2000 de grenade si un cutit iar la iesire avand mainile libere voi scrie pe un copac: G a ramas fara grenadeeee! dar are cutitul in continuare ! uraaaa!
in al doilea rand m-as duce la locul de munca al unor prieteni de-ai mei numit: Hanul Drumetului si tot la fel lof c-as umple de grenade intr-o seara in care prietenii mei si patronul of course nu ar fi la munca :D
de ce Hanul Drumetului? o sa intrebati voi!
pai uite de ce: acum un an de zile am fost acolo la invitatia unui prieten ce nu stia sa ajunga acolo(era ziua unei pipitze) si bineinteles ca nu am putut refuza(era vb de baut vin rosu sec cu cola mocca!).
o data ajuns acolo m-am asezat linistit la masa. am turnat niste licori magice in pahar si m-am asezat cu prietenul la vorba. linistea discutiei noastrea fost la un moment dat perturbata de catre un gurist(omul care da din gura intr-un taraf de tigani pardon lautari) care a inceput sa raga(de la vb a rage) nush ce rahat de melodie parca ar fi fost muscat de unul dintre cele doua "balls" de catre un pitbull. lumea "buna " de la mese era deja extaziata, femeile deja erau orgasmate la maxim iar barbatii rupti de beti. la un moment dat guristul a inceptu sa strige si mai chinuit: pentru printesa banatului fara numaaaaaar!(mori in chinuri groaznice tuciuriu pitic retardat ) si de la o masa s-a ridicat un fel de balena maro pe uscat cu o rochita ce gemea pe ea de chin fiind intinsa la maximum-maximorum pe trupul acela zvelt ca un elefant supraponderal(da exista si elefanti supraponderali, nu numai femei grase! nu-i asa pitzi? :D ) si a inceput sa se unduiasca de mijloc si sa bage"motoare d'alea supranaturale" de zici ca tsunami-ul de a facut atatea x-mii de victime in indonezia and stuff a fost provocat de miscarile sale lascive si senzuale (tocmai am fost la baie si am vomitat la revederea imaginara a acelei scene, ma scuzati, m-am spalat). ala gatuia in continuare pentru printesa.... si de langa aceasta "printesa" s-a ridicat si "bo$$-ul" si a inceput sa faca gestul acela de shaormeur(ala de face shaorma cred ca asa se numeste) de parca o felia p-asta din cap pana in picioare... saracul avea mult de feliat ce-i drept.
vazand aceste fapte, mi-am dorit ca la un moment dat sa se faca intuneric bezna in restaurant iar mie sa-mi apara in maini niste katane(sabii ninja...) si sa ma apuc sa fac kata(gugal it ca e greu de explicat) printre mese neinteresandu-ma pe cine "feliez". un fel de Blade al bucurestiului sa fiu in acele momente, numai ca el omora vampirii... eu omoram maronii.
in al treilea rand as killari toti romanii cocalarizati, retardati ce asculta manele pe telefon(momentan ma limitez in a-i injura cu voce tare si a-i obliga sa inchida"in mortii lor" playerul de muzica si am succes asa) pe toti care se imbraca in roz, cu freze emo de se dau minimal-isti dar o rup pe manele acasa si in regie.
vreau imputernicire!
p.s. acesta este unpamflet si trebuie tratat ca atare! yeah right.....
acum sa va spun de unde vine gluma:
discutam cu ei despre ce ne-ar place sa facem(in genere nu neaparat job... ci doar un fel de hobby) si bineinteles ca mi-a venit randul mie.
pai eu as vrea sa primesc o imputernicire de la presedinte(oricare ar fi el) prin care sa sa am voie sa killaresc pe cine vreau eu pentru a epura tara asta(sau macar bucurestiul ca si-asa e cam singura capitala fara statie proprie de epurare).
de ce? o sa va intrebati voi!
pai de ce nu? va raspund eu, evaziv, si continui: pai in primul rand as sterge de pe fata pamantului un cartier numit aiurea: Ferencz :D dar nu oricum ci cu bai de sange and stuff, ceva de genul: intru in Ferencz cu vreo 2000 de grenade si un cutit iar la iesire avand mainile libere voi scrie pe un copac: G a ramas fara grenadeeee! dar are cutitul in continuare ! uraaaa!
in al doilea rand m-as duce la locul de munca al unor prieteni de-ai mei numit: Hanul Drumetului si tot la fel lof c-as umple de grenade intr-o seara in care prietenii mei si patronul of course nu ar fi la munca :D
de ce Hanul Drumetului? o sa intrebati voi!
pai uite de ce: acum un an de zile am fost acolo la invitatia unui prieten ce nu stia sa ajunga acolo(era ziua unei pipitze) si bineinteles ca nu am putut refuza(era vb de baut vin rosu sec cu cola mocca!).
o data ajuns acolo m-am asezat linistit la masa. am turnat niste licori magice in pahar si m-am asezat cu prietenul la vorba. linistea discutiei noastrea fost la un moment dat perturbata de catre un gurist(omul care da din gura intr-un taraf de tigani pardon lautari) care a inceput sa raga(de la vb a rage) nush ce rahat de melodie parca ar fi fost muscat de unul dintre cele doua "balls" de catre un pitbull. lumea "buna " de la mese era deja extaziata, femeile deja erau orgasmate la maxim iar barbatii rupti de beti. la un moment dat guristul a inceptu sa strige si mai chinuit: pentru printesa banatului fara numaaaaaar!(mori in chinuri groaznice tuciuriu pitic retardat ) si de la o masa s-a ridicat un fel de balena maro pe uscat cu o rochita ce gemea pe ea de chin fiind intinsa la maximum-maximorum pe trupul acela zvelt ca un elefant supraponderal(da exista si elefanti supraponderali, nu numai femei grase! nu-i asa pitzi? :D ) si a inceput sa se unduiasca de mijloc si sa bage"motoare d'alea supranaturale" de zici ca tsunami-ul de a facut atatea x-mii de victime in indonezia and stuff a fost provocat de miscarile sale lascive si senzuale (tocmai am fost la baie si am vomitat la revederea imaginara a acelei scene, ma scuzati, m-am spalat). ala gatuia in continuare pentru printesa.... si de langa aceasta "printesa" s-a ridicat si "bo$$-ul" si a inceput sa faca gestul acela de shaormeur(ala de face shaorma cred ca asa se numeste) de parca o felia p-asta din cap pana in picioare... saracul avea mult de feliat ce-i drept.
vazand aceste fapte, mi-am dorit ca la un moment dat sa se faca intuneric bezna in restaurant iar mie sa-mi apara in maini niste katane(sabii ninja...) si sa ma apuc sa fac kata(gugal it ca e greu de explicat) printre mese neinteresandu-ma pe cine "feliez". un fel de Blade al bucurestiului sa fiu in acele momente, numai ca el omora vampirii... eu omoram maronii.
in al treilea rand as killari toti romanii cocalarizati, retardati ce asculta manele pe telefon(momentan ma limitez in a-i injura cu voce tare si a-i obliga sa inchida"in mortii lor" playerul de muzica si am succes asa) pe toti care se imbraca in roz, cu freze emo de se dau minimal-isti dar o rup pe manele acasa si in regie.
vreau imputernicire!
p.s. acesta este unpamflet si trebuie tratat ca atare! yeah right.....
miercuri, 25 februarie 2009
What if...?
uitandu-ma la ce a reusit tipul din videoclipul de mai jos sa faca... stau si ma gandesc oare ce as putea face in oricare din locatiile respective?
http://www.youtube.com/watch?v=bNF_P281Uu4
cred ca mi-ar place sa stau vreo 10 min in fiecare locatie sa fumez o tigara si sa studiez fiecare lucru ce face parte din lumea respectiva.
mi-ar place sa merg in toate capitalele lumii sa savurez viata oamenilor de-acolo, sa le urmaresc obiceiurile si sa nu uit niciodata de unde-am plecat...
de unde-am plecat?
din bucurestiul insalubru plin de cocalari care se cred mari amatori de muzica house(la ei e clar haos nicidecum house), de pitzipoance imbracate si machiate strident de parca ar fi carnavalul de la rio zi de zi(oare ele gandesc? nuuuu... ele nu gandesc decat ca ar vrea sa dea de unu' cu bani care le va permite sa faca ce vor ele cu banii lui, cand colo vor da de unu' care le va rupe gura de fiecare data cand vor face ce nu ii convine lui... dar asta e alta discutie), de oameni care tot timpul se grabesc si care tot timpul considera ca ei sunt buricul pamantului si au dreptul la tot, ah, si
(aici vb de cei care intr-adevar sunt asa, nu generalizez)de bosorogii(nu le pot spune batrani unora care se comporta ca un copil de 14 ani si sar la bataie) din autobuze care tot timpul sunt pusi pe harta si au tot timpul prioritate la scaunele din acestea chiar daca in jur mai este cineva gen femeie gravida, cu copilul in brate sau cineva cu piciorul sau mana rupta... carora daca le atragi atentia isi pun batranetea in fata ca un scut ce i-ar proteja de tragerile de maneca ale celorlalti.
nu mai zic de noi "ceilalti" care ne straduim pe cat putem sa aruncam gunoaiele la locurile lor, sa fim cat mai distanti si respectuosi fata de cei din jur, eu personal ma apar de astfel de oameni punandu-mi castile pe urechi si ascultand muzica preferata.
nu cred ca mi-ar fi dor de bucuresti...
clar NU!
http://www.youtube.com/watch?v=bNF_P281Uu4
cred ca mi-ar place sa stau vreo 10 min in fiecare locatie sa fumez o tigara si sa studiez fiecare lucru ce face parte din lumea respectiva.
mi-ar place sa merg in toate capitalele lumii sa savurez viata oamenilor de-acolo, sa le urmaresc obiceiurile si sa nu uit niciodata de unde-am plecat...
de unde-am plecat?
din bucurestiul insalubru plin de cocalari care se cred mari amatori de muzica house(la ei e clar haos nicidecum house), de pitzipoance imbracate si machiate strident de parca ar fi carnavalul de la rio zi de zi(oare ele gandesc? nuuuu... ele nu gandesc decat ca ar vrea sa dea de unu' cu bani care le va permite sa faca ce vor ele cu banii lui, cand colo vor da de unu' care le va rupe gura de fiecare data cand vor face ce nu ii convine lui... dar asta e alta discutie), de oameni care tot timpul se grabesc si care tot timpul considera ca ei sunt buricul pamantului si au dreptul la tot, ah, si
(aici vb de cei care intr-adevar sunt asa, nu generalizez)de bosorogii(nu le pot spune batrani unora care se comporta ca un copil de 14 ani si sar la bataie) din autobuze care tot timpul sunt pusi pe harta si au tot timpul prioritate la scaunele din acestea chiar daca in jur mai este cineva gen femeie gravida, cu copilul in brate sau cineva cu piciorul sau mana rupta... carora daca le atragi atentia isi pun batranetea in fata ca un scut ce i-ar proteja de tragerile de maneca ale celorlalti.
nu mai zic de noi "ceilalti" care ne straduim pe cat putem sa aruncam gunoaiele la locurile lor, sa fim cat mai distanti si respectuosi fata de cei din jur, eu personal ma apar de astfel de oameni punandu-mi castile pe urechi si ascultand muzica preferata.
nu cred ca mi-ar fi dor de bucuresti...
clar NU!
duminică, 22 februarie 2009
Iesirea de sambata seara!
aseara am facut o iesire cu niste prieteni la celebrul outlet din militari.
si ce frumos ningea afara!
deci cred ca o iau razna. pai pubela aia plina de cretinatati si haine gay este outlet? ma fac sa zambesc... pai cum un tricou sa fie 100 de lei? pai ala e pret de magazin normal nicidecum de outlet. 25 de euro un tricou la outlet? astia ne cred tampiti?
si ce frumos ningea afara!
si ce culori! cum bai nene daca vrei sa-ti iei un tricou tu ca barbat, ai de ales dintre: fistic, fuchsia si galben! wtf? cum apare un tip pe la 92 de kg.. corpolent, cu un tricou roz? deci? wtf?
si ce frumos ningea afara!
dup-aceea am plecat intr-un bar undeva pe la piata galati, pe care vi-l recomand si se numeste pillow uitati si site: http://www.pillow.ro/
deci atmosfera acolo este f buna, pacat ca sambata asta a fost plina de puieti de 20 si un pic de ani care vin acolo sa o arda cu tricourile lor in culorile gay specificate mai sus, cu niste mini tarfe(scuze daca sunt prea vulgar, dar... ), imbracate mai mult in gulerase decat in fustite, care-si trag sute de poze facand abstractie de faptul ca poate blitz-ul lor ii deranjeaza pe cei din jur...
si ce frumos ningea afara!
si bineinteles ca m-au deranjat. le-am transmis cu cel mai calm ton pe care-l am ca ne-au spart duliile ochilor de pe frunte cu blitz-ul lor si sa inceteze caci altfel vor privi de-afara ce frumos ninge! ca sa nu vada ninsoarea live in tricourile lor gay s-au oprit din poze.
deci o democratie prost inteleasa: fac ce vreau.
ei bine ei fac ce vor pana ma deranjeaza pe mine si daca la primul indemn de a nu ma mai deranja nu se sinchisesc... vor dansa in ninsoarea frumoasa de afara.
si ce frumos ningea afara!
si ce frumos ningea afara!
deci cred ca o iau razna. pai pubela aia plina de cretinatati si haine gay este outlet? ma fac sa zambesc... pai cum un tricou sa fie 100 de lei? pai ala e pret de magazin normal nicidecum de outlet. 25 de euro un tricou la outlet? astia ne cred tampiti?
si ce frumos ningea afara!
si ce culori! cum bai nene daca vrei sa-ti iei un tricou tu ca barbat, ai de ales dintre: fistic, fuchsia si galben! wtf? cum apare un tip pe la 92 de kg.. corpolent, cu un tricou roz? deci? wtf?
si ce frumos ningea afara!
dup-aceea am plecat intr-un bar undeva pe la piata galati, pe care vi-l recomand si se numeste pillow uitati si site: http://www.pillow.ro/
deci atmosfera acolo este f buna, pacat ca sambata asta a fost plina de puieti de 20 si un pic de ani care vin acolo sa o arda cu tricourile lor in culorile gay specificate mai sus, cu niste mini tarfe(scuze daca sunt prea vulgar, dar... ), imbracate mai mult in gulerase decat in fustite, care-si trag sute de poze facand abstractie de faptul ca poate blitz-ul lor ii deranjeaza pe cei din jur...
si ce frumos ningea afara!
si bineinteles ca m-au deranjat. le-am transmis cu cel mai calm ton pe care-l am ca ne-au spart duliile ochilor de pe frunte cu blitz-ul lor si sa inceteze caci altfel vor privi de-afara ce frumos ninge! ca sa nu vada ninsoarea live in tricourile lor gay s-au oprit din poze.
deci o democratie prost inteleasa: fac ce vreau.
ei bine ei fac ce vor pana ma deranjeaza pe mine si daca la primul indemn de a nu ma mai deranja nu se sinchisesc... vor dansa in ninsoarea frumoasa de afara.
si ce frumos ningea afara!
vineri, 20 februarie 2009
Plictiseala!
ce face un om la plictiseala?
eu la plictiseala mi-am deschis blog, cand nu am ce face la serviciu(adica mai tot timpul cat stau acolo) ma dau pe net, fumez(cam mult ce-i drept) si ma ia somnul.
ce bine ar fi daca m-ar lasa sefii sa citesc linistit cand sunt la birou.
voi ce faceti de plictiseala?
intr-o seara am fost la un prieten pe care l-a lasat prietena dupa ceva ani impreuna. stiind ceea ce simte bineinteles ca am fost de acord si ne-am intalnit. am fost la el acasa sa-i vad si implicit umplu de pumni sacul de box :D. dintr-una intr-alta mi-a zis ca vrea sa-mi arate niste clipuri pe youtube.
s-a conectat cu consola pe internet si a dat play unor filmulete pe care vi le arat si voua:
1
2
3
4
5
6
am ramas perplex. cam ca atunci cand mergi la dentist si stai cu gura deschisa cateva zeci de minute.
cam asa am ramas si eu numai ca de uimire. au trezit in mine o mare de sentimente clipurile astea. sunt lucruri pe care le-as face si eu... dar nu intr-o situatie normala.
stau si ma gandesc cam ce simt ei cand fac lucrurile astea?
primul lucru care-mi vine in minte este ca se simt extrem de vii, se simt extrem de liberi.
dar de ce fac asta? de ce sa-ti risti sanatatea, viata and stuff??? pentru ca asa simti cel mai bine ca traiesti. desi sfidezi legile moralitatii si fizicii... simti ca traiesti si ca ai viata in propriile maini.
A si cred ca si de plictiseala!
va dati seama cat de plictisit de viata terbuie sa fii sa faci chestiile astea? ca nu te mai bucura nimic? ca nu-ti mai tresalta inima la nimic nici macar la un sarut? nici macar daca ai castiga la loto?
Sunt foarte plictisit!
eu la plictiseala mi-am deschis blog, cand nu am ce face la serviciu(adica mai tot timpul cat stau acolo) ma dau pe net, fumez(cam mult ce-i drept) si ma ia somnul.
ce bine ar fi daca m-ar lasa sefii sa citesc linistit cand sunt la birou.
voi ce faceti de plictiseala?
intr-o seara am fost la un prieten pe care l-a lasat prietena dupa ceva ani impreuna. stiind ceea ce simte bineinteles ca am fost de acord si ne-am intalnit. am fost la el acasa sa-i vad si implicit umplu de pumni sacul de box :D. dintr-una intr-alta mi-a zis ca vrea sa-mi arate niste clipuri pe youtube.
s-a conectat cu consola pe internet si a dat play unor filmulete pe care vi le arat si voua:
1
2
3
4
5
6
am ramas perplex. cam ca atunci cand mergi la dentist si stai cu gura deschisa cateva zeci de minute.
cam asa am ramas si eu numai ca de uimire. au trezit in mine o mare de sentimente clipurile astea. sunt lucruri pe care le-as face si eu... dar nu intr-o situatie normala.
stau si ma gandesc cam ce simt ei cand fac lucrurile astea?
primul lucru care-mi vine in minte este ca se simt extrem de vii, se simt extrem de liberi.
dar de ce fac asta? de ce sa-ti risti sanatatea, viata and stuff??? pentru ca asa simti cel mai bine ca traiesti. desi sfidezi legile moralitatii si fizicii... simti ca traiesti si ca ai viata in propriile maini.
A si cred ca si de plictiseala!
va dati seama cat de plictisit de viata terbuie sa fii sa faci chestiile astea? ca nu te mai bucura nimic? ca nu-ti mai tresalta inima la nimic nici macar la un sarut? nici macar daca ai castiga la loto?
Sunt foarte plictisit!
joi, 19 februarie 2009
Ninge iar!
pe cine trebuie sa ucid pentru a nu mai ninge?
de ce tot ninge? si ce frumos ninge!
babele de la mine de pe etaj sunt toate entuziasmate de parca nu ar mai fi la menopauza cand ninge! ce va orgasmati asa cand ninge, fetele? sa le aduc aminte ca atunci cand vor iesi afara ele vor fi primele care vor boscorodi ca este foarte frig? da! dar uite cat de frumos ninge! cum poti sa urasti asa ceva??
cum??? cum?!!!????
uite asa cum urasc eu cand ninge la sf lui februarie. de ce nu poate fi caldut? de ce nu ninge de craciun? de revelion? de boboteaza?
le las in tampeniile lor debitate la tigara si ma retrag sa scriu pe blog. da hoastelor iubitoare de ninsoare si caldura(cam in contradictoriu este?) scriu pe blog despre voi.
Muriti in chinuri groaznice!
de ce tot ninge? si ce frumos ninge!
babele de la mine de pe etaj sunt toate entuziasmate de parca nu ar mai fi la menopauza cand ninge! ce va orgasmati asa cand ninge, fetele? sa le aduc aminte ca atunci cand vor iesi afara ele vor fi primele care vor boscorodi ca este foarte frig? da! dar uite cat de frumos ninge! cum poti sa urasti asa ceva??
cum??? cum?!!!????
uite asa cum urasc eu cand ninge la sf lui februarie. de ce nu poate fi caldut? de ce nu ninge de craciun? de revelion? de boboteaza?
le las in tampeniile lor debitate la tigara si ma retrag sa scriu pe blog. da hoastelor iubitoare de ninsoare si caldura(cam in contradictoriu este?) scriu pe blog despre voi.
Muriti in chinuri groaznice!
miercuri, 18 februarie 2009
Dor de casa!
am un foarte bun prieten plecat(sa-i spunem si lui simplu C) pe un vas de croaziera ca sa lucreze ca fotograf(acum din cate am inteles e un fel de manager de laborator pe vas... daca ma insel il rog sa ma apostrofeze si modifica-voi). din cand in cand vorbim pe mess si-mi spune pe unde-a mai fost, trimite poze si povesteste cate ceva din"aventurile" traite pe unde a ajuns.
poza din post e facuta de el...
din anumite puncte de vedere il admir pentru curajul de a pleca de unul singur printre straini pentru a face ceva ce a inceput sa-i placa(tin sa precizez ca e ptr a doua oara plecat in decurs de 2 ani) desi cand a parasit homeland habar n-avea despre fotografie and stuff. e genul de om neinteles de restul, putin ciudat as putea spune, dar mie imi trezeste admiratie de fiecare data cand ma gandesc la el sau vb cu el.
a vrut sa se faca inginer ca si mine numai ca nu in calculatoare si electrica ci in instalatii, doar ca soarta unui om normal in romania poate fi cruda, a trebuit sa se angajeze ptr a aduce niste bani in casa cand era in anul 3 de facultate, ceea ce a dus la neglijarea scolii si implicit la a renunta a-si mai face griji ptr ea. din cate stiu mai are sa-si dea proiectul de diploma de vreo 3 ani pare-mi-se(lucru pentru care-l urasc si stie f bine asta da poti sa ma strangi de gat cat vrei caci nu imi vei stinge aceasta ura :D) desi cand a fost in tara l-am batut la cap sa o faca si n-am reusit sa-l induplec...
acum eu stau cu diploma de inginer in buzunar, la un birou undeva in pipera si duc o viata corporatista in timp ce el e undeva in namibia plecat in safari printre lei, tigri, elefanti, girafe si zebre(apropos: ele sunt negre cu dungi albe? sau albe cu dungi negre?)! wtf? cand stau sa trag linie imi dau seama ca daca mi-ar propune sa ma duc pe vas la el... m-as duce fara sa ma gandesc de 2 ori.
offff cat am aberat!
dor de casa era titlul postului, nu?
ei bine eu sunt f curios ce inseamna sa duci dorul de casa. eu nu duc dorul casei niciodata, poate pentru ca acasa nu ma asteapta ce ar trebui sa ma astepte, o atmosfera calda and stuff.
ascult destul de des o melodie a unei trupe de muzica rap de la noi numita Verita Saga si pe care v-o recomand cu caldura:
http://www.youtube.com/watch?v=xaeIiB4wFlg&feature=PlayList&p=DB0E8C970B05FD9B&playnext=1&index=24
"ACASA e locul unde ti-e inima , acolo unde oamenii nu te lasa sa cazi, e ACASA;
ACASA e locul unde ti-e mintea, acolo unde fiecare lucru iti spune ceva, e ACASA;
ACASA e locul unde ti-e pacea, acolo unde si cel mai rau necaz te lasa in pace pana dimineata, e ACASA;
ACASA e locul unde ti-e zambetul, acolo unde te trezesti razand, e ACASA;
ACASA nu se cumpara, ACASA nu se uita, ACASA nu se schimba, ACASA nu se muta...."
pentru mine inseamna totalmente opus a ceea ce am acasa.
oare imi va fi vreodata dor de casa?
Vreau sa-mi fie "dor de casa"!
poza din post e facuta de el...
din anumite puncte de vedere il admir pentru curajul de a pleca de unul singur printre straini pentru a face ceva ce a inceput sa-i placa(tin sa precizez ca e ptr a doua oara plecat in decurs de 2 ani) desi cand a parasit homeland habar n-avea despre fotografie and stuff. e genul de om neinteles de restul, putin ciudat as putea spune, dar mie imi trezeste admiratie de fiecare data cand ma gandesc la el sau vb cu el.
a vrut sa se faca inginer ca si mine numai ca nu in calculatoare si electrica ci in instalatii, doar ca soarta unui om normal in romania poate fi cruda, a trebuit sa se angajeze ptr a aduce niste bani in casa cand era in anul 3 de facultate, ceea ce a dus la neglijarea scolii si implicit la a renunta a-si mai face griji ptr ea. din cate stiu mai are sa-si dea proiectul de diploma de vreo 3 ani pare-mi-se(lucru pentru care-l urasc si stie f bine asta da poti sa ma strangi de gat cat vrei caci nu imi vei stinge aceasta ura :D) desi cand a fost in tara l-am batut la cap sa o faca si n-am reusit sa-l induplec...
acum eu stau cu diploma de inginer in buzunar, la un birou undeva in pipera si duc o viata corporatista in timp ce el e undeva in namibia plecat in safari printre lei, tigri, elefanti, girafe si zebre(apropos: ele sunt negre cu dungi albe? sau albe cu dungi negre?)! wtf? cand stau sa trag linie imi dau seama ca daca mi-ar propune sa ma duc pe vas la el... m-as duce fara sa ma gandesc de 2 ori.
offff cat am aberat!
dor de casa era titlul postului, nu?
ei bine eu sunt f curios ce inseamna sa duci dorul de casa. eu nu duc dorul casei niciodata, poate pentru ca acasa nu ma asteapta ce ar trebui sa ma astepte, o atmosfera calda and stuff.
ascult destul de des o melodie a unei trupe de muzica rap de la noi numita Verita Saga si pe care v-o recomand cu caldura:
http://www.youtube.com/watch?v=xaeIiB4wFlg&feature=PlayList&p=DB0E8C970B05FD9B&playnext=1&index=24
"ACASA e locul unde ti-e inima , acolo unde oamenii nu te lasa sa cazi, e ACASA;
ACASA e locul unde ti-e mintea, acolo unde fiecare lucru iti spune ceva, e ACASA;
ACASA e locul unde ti-e pacea, acolo unde si cel mai rau necaz te lasa in pace pana dimineata, e ACASA;
ACASA e locul unde ti-e zambetul, acolo unde te trezesti razand, e ACASA;
ACASA nu se cumpara, ACASA nu se uita, ACASA nu se schimba, ACASA nu se muta...."
pentru mine inseamna totalmente opus a ceea ce am acasa.
oare imi va fi vreodata dor de casa?
Vreau sa-mi fie "dor de casa"!
marți, 17 februarie 2009
Deci da!
trebuie sa va impartasesc ceea ce am citit azi pe un forum:
Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
Afumati - Neversober
Baicoi - Youball
Buhusi - Boo
Buzau - Really Fat Lip
Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla - Nigger-River
Constanta - The Steadiness
Dor Marunt - Miniature Melancholy
Husi - Shoo
Navodari - Networkers
Onesti - The Sincere
Pitesti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants
Unii au imaginatie!
Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
Afumati - Neversober
Baicoi - Youball
Buhusi - Boo
Buzau - Really Fat Lip
Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla - Nigger-River
Constanta - The Steadiness
Dor Marunt - Miniature Melancholy
Husi - Shoo
Navodari - Networkers
Onesti - The Sincere
Pitesti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants
Unii au imaginatie!
Ziare vs. carti!
Azi in drum spre serviciu am observat multi oameni citind ziare. dar nu ziare gen: romania libera, adevarul, gandul...(de-astea serioase) ci libertatea sau click!
unul dintre subiectele citite cel mai des de oameni era: http://www.click.ro/actualitate/ce-buna-a-fost-mamaia-porno wtf? de ce ai fi interesat de asa ceva? de ce ai scrie asa ceva? de ce ti-ai strica ochii citind asa ceva? de ce ai da bani ca sa-ti strici ochii cu asa ceva?
de ce nu ai cumpara o carte? sa te tina ocupat mai mult timp decat te tin ziarele pe o saptamana? de ce nu ai da banii pe ceva care sa-ti puna mintea la contributie?
de ce nu citesc ei carti? daca tot se chinuie sa citeasca ceva in mijloacele de transport in comun, de ce nu fac exercitii de imaginatie citind o carte?
de ce cartile au inceput sa fie tot mai ignorate?
pe vremea cand eram eu mic toata lumea citea carti. mai bune sau mai proaste chiar nu conta. caci oricum sandra brown nu exista pe vremea aceea. se citeau tot felul de genuri de la dragoste pana la romane politiste. in orice casa intrai gaseai carti.
acum ma uit pe unde ma mai duc si eu la oameni cunoscuti mie in vizita si vad ca incep sa lipseasca aceste obiecte din casele lor. de parca ar fi o rusine sa ai biblioteca acasa.
eu m-am reapucat de citit dupa ceva timp(sa-mi fie rusine ca am fost ocupat cu teoria sistemelor, matematici avansate si calculatoare in general) si am inceput cu un gabriel garcia marquez cu a sa dragoste in vremea holerei. aseara am primit-o de la o prietena impatimita in ale cartii. am citi 77 de pagini si m-a luat somnul caci era deja ora 1 noaptea. abia astept sa ajung acasa sa continui.
deci de ce le ignora lumea in general?
pai eu cred ca le ignora ptr ca sunt imbuibati cu tampenii de genul: OTV, acasa tv, si cu gandiri de genul: la ce sa stau sa citesc cand pot f bine sa ma duc sa vad un film, sa mananc la kfc, sa beau o bere in club de banii aia?
lumea nu mai are timp de a citi(spun ei scuzandu-se).
ma uit si la mine: aseara am venit de la munca si antrenament undeva la ora 19.45, mi-am tras un dus, am mancat, am verificat mess-ul si blogurile puse la urmarit si apoi am zis sa ma apuc sa citesc cartea primita. stupoare era deja ora 21.30, cand sa mai citesc? pai... atunci era ok daca ma apucam, deci m-am apucat sa citesc si am fost captiv in lumea descrisa de marquez timp de cateva ore bune. mi-am pierdut antrenamentul la citit.
Daca intr-adevar vreau, am timp!
unul dintre subiectele citite cel mai des de oameni era: http://www.click.ro/actualitate/ce-buna-a-fost-mamaia-porno wtf? de ce ai fi interesat de asa ceva? de ce ai scrie asa ceva? de ce ti-ai strica ochii citind asa ceva? de ce ai da bani ca sa-ti strici ochii cu asa ceva?
de ce nu ai cumpara o carte? sa te tina ocupat mai mult timp decat te tin ziarele pe o saptamana? de ce nu ai da banii pe ceva care sa-ti puna mintea la contributie?
de ce nu citesc ei carti? daca tot se chinuie sa citeasca ceva in mijloacele de transport in comun, de ce nu fac exercitii de imaginatie citind o carte?
de ce cartile au inceput sa fie tot mai ignorate?
pe vremea cand eram eu mic toata lumea citea carti. mai bune sau mai proaste chiar nu conta. caci oricum sandra brown nu exista pe vremea aceea. se citeau tot felul de genuri de la dragoste pana la romane politiste. in orice casa intrai gaseai carti.
acum ma uit pe unde ma mai duc si eu la oameni cunoscuti mie in vizita si vad ca incep sa lipseasca aceste obiecte din casele lor. de parca ar fi o rusine sa ai biblioteca acasa.
eu m-am reapucat de citit dupa ceva timp(sa-mi fie rusine ca am fost ocupat cu teoria sistemelor, matematici avansate si calculatoare in general) si am inceput cu un gabriel garcia marquez cu a sa dragoste in vremea holerei. aseara am primit-o de la o prietena impatimita in ale cartii. am citi 77 de pagini si m-a luat somnul caci era deja ora 1 noaptea. abia astept sa ajung acasa sa continui.
deci de ce le ignora lumea in general?
pai eu cred ca le ignora ptr ca sunt imbuibati cu tampenii de genul: OTV, acasa tv, si cu gandiri de genul: la ce sa stau sa citesc cand pot f bine sa ma duc sa vad un film, sa mananc la kfc, sa beau o bere in club de banii aia?
lumea nu mai are timp de a citi(spun ei scuzandu-se).
ma uit si la mine: aseara am venit de la munca si antrenament undeva la ora 19.45, mi-am tras un dus, am mancat, am verificat mess-ul si blogurile puse la urmarit si apoi am zis sa ma apuc sa citesc cartea primita. stupoare era deja ora 21.30, cand sa mai citesc? pai... atunci era ok daca ma apucam, deci m-am apucat sa citesc si am fost captiv in lumea descrisa de marquez timp de cateva ore bune. mi-am pierdut antrenamentul la citit.
Daca intr-adevar vreau, am timp!
luni, 16 februarie 2009
Secare!
incepe sa ma sece usor usor vremea asta. de ce in fiecare an in februarie/martie sunt 4-5 zile super frumoase gen primavara timpurie si apoi se face iar iarna?
de ce?
oare si vremea rade de noi astia din bucuresti? eu chiar ma gandeam ca finally pot renunta la geaca, bocanci si caciula.
cand ii aud pe astia pe la munca "moaaaa ce frumos ningeeee?" am o senzatie de: mori in chinuiri groaznice!!...
ca era frumos cand era cald. dar trebuie sa ne bucuram de ninsoare...la timpul ei! nu in februarie dupa cateva zile in care a fost frumos si ne-a amagit cat de frumos e cand e soare si cald.
lacrimi si petale pentru soarele care si-a facut simtita prezenta si acum e pus pe silent de norii de afara.
Vreau caldura!
de ce?
oare si vremea rade de noi astia din bucuresti? eu chiar ma gandeam ca finally pot renunta la geaca, bocanci si caciula.
cand ii aud pe astia pe la munca "moaaaa ce frumos ningeeee?" am o senzatie de: mori in chinuiri groaznice!!...
ca era frumos cand era cald. dar trebuie sa ne bucuram de ninsoare...la timpul ei! nu in februarie dupa cateva zile in care a fost frumos si ne-a amagit cat de frumos e cand e soare si cald.
lacrimi si petale pentru soarele care si-a facut simtita prezenta si acum e pus pe silent de norii de afara.
Vreau caldura!
Expirat!
Ca mai tot omul, m-am dus si eu in club. Expirat!
De obicei merg acolo si cum mi-am facut blogul asta... am zis sa va impartasesc ultima mea experienta in acest club.
Vineri 13! Era seara, venisem de la munca si de la antrenament si bineinteles o ardeam din plictis pe mess. Ma abordeaza prietenul meu de-o viata (sa-i zicem simplu M) si imi spune ca a stabilit impreuna cu ceilalti sa se mearga in club. Am aprobat aceasta iesire stiind ca in Expirat este foarte ok muzica.
Ajungem la locul cu pricina pe undeva pe la 11. Era decent, nu foarte aglomerat. Ma postez cu prietenii undeva si mergem la bar sa luam de-ale setei bunatati. Bineinteles ca eu mi-am luat apa plata(ca sa nu-mi bat joc de antrenamentul din ultima saptamana) desi M a ramas cam crispat vazand ca nu beau in seara aia(sunt funny la bautura :D) . Mare greseala am facut ca nu am baut nimic si am ramas lucid toata noaptea, deoarece undeva pe la 2-3 eram singurul om treaz din club. Bineinteles ca dupa 1 a inceput sa fie extrem de aglomerat si ca te simteai ca si cum ai dansa in tramvaiul 41 undeva la 8 dimineata(cam atat era de aglomerat). Toti erau beti(barbati si femei nu conta sexul) si clubul dintr-o data s-a transformat in sodoma si gomora la un loc. Ce destrabalare! Incredibil! Imi dadeam pumni ca nu prea puteam sa intru si eu in atmosfera caci eram treaz. Sunt unele momente in care iti doresti sa fii beat si nu ai cum caci ai luat decizia de a nu consuma alcool in acea seara/noapte.
oh! those years: http://www.youtube.com/watch?v=Wt9UyhTH87A
Si cum stateam eu cu sticla de apa in mana(stingher ca eram singurul cumparator de bauturi non-alcoolice din acel local) la un moment dat am simtit niste lovituri puternice in spate. Ma intorc si vad dansand cu niste miscari foarte largi(in caz ca ati uitat pana acum era aglomerat tare) un cuplu scos parca din desene animate. Amandoi pe la 1.70 m, el pe la vreo 55 kg chelios si cu ochelari(geek style) si ea pe la vreo 80 de kg tunsa scurt(male whale style) se miscau extrem de armonios ca intr-un balet de elefanti si furnici moarte de bete cu miscari largi. L-am tras pe el de-o parte sa-i explic ca nu e frumos ceea ce face caci loveste 50 de oameni in 2m patrati. N-a inteles si m-am rastit la el ca nu e singur in club si sa o arda mai chill.
putin mai incolo de noi era o pustoaica pe la 20 de ani care s-a sarutat cred cu 80 de baieti si bineinteles ca era rupta de bautura.
Stau si ma gandesc: ce-i determina pe oameni sa faca lucrurile astea? alcoolul? si doar el? de ce ai face chestiile astea?
Imbatranesc!
De obicei merg acolo si cum mi-am facut blogul asta... am zis sa va impartasesc ultima mea experienta in acest club.
Vineri 13! Era seara, venisem de la munca si de la antrenament si bineinteles o ardeam din plictis pe mess. Ma abordeaza prietenul meu de-o viata (sa-i zicem simplu M) si imi spune ca a stabilit impreuna cu ceilalti sa se mearga in club. Am aprobat aceasta iesire stiind ca in Expirat este foarte ok muzica.
Ajungem la locul cu pricina pe undeva pe la 11. Era decent, nu foarte aglomerat. Ma postez cu prietenii undeva si mergem la bar sa luam de-ale setei bunatati. Bineinteles ca eu mi-am luat apa plata(ca sa nu-mi bat joc de antrenamentul din ultima saptamana) desi M a ramas cam crispat vazand ca nu beau in seara aia(sunt funny la bautura :D) . Mare greseala am facut ca nu am baut nimic si am ramas lucid toata noaptea, deoarece undeva pe la 2-3 eram singurul om treaz din club. Bineinteles ca dupa 1 a inceput sa fie extrem de aglomerat si ca te simteai ca si cum ai dansa in tramvaiul 41 undeva la 8 dimineata(cam atat era de aglomerat). Toti erau beti(barbati si femei nu conta sexul) si clubul dintr-o data s-a transformat in sodoma si gomora la un loc. Ce destrabalare! Incredibil! Imi dadeam pumni ca nu prea puteam sa intru si eu in atmosfera caci eram treaz. Sunt unele momente in care iti doresti sa fii beat si nu ai cum caci ai luat decizia de a nu consuma alcool in acea seara/noapte.
oh! those years: http://www.youtube.com/watch?v=Wt9UyhTH87A
Si cum stateam eu cu sticla de apa in mana(stingher ca eram singurul cumparator de bauturi non-alcoolice din acel local) la un moment dat am simtit niste lovituri puternice in spate. Ma intorc si vad dansand cu niste miscari foarte largi(in caz ca ati uitat pana acum era aglomerat tare) un cuplu scos parca din desene animate. Amandoi pe la 1.70 m, el pe la vreo 55 kg chelios si cu ochelari(geek style) si ea pe la vreo 80 de kg tunsa scurt(male whale style) se miscau extrem de armonios ca intr-un balet de elefanti si furnici moarte de bete cu miscari largi. L-am tras pe el de-o parte sa-i explic ca nu e frumos ceea ce face caci loveste 50 de oameni in 2m patrati. N-a inteles si m-am rastit la el ca nu e singur in club si sa o arda mai chill.
putin mai incolo de noi era o pustoaica pe la 20 de ani care s-a sarutat cred cu 80 de baieti si bineinteles ca era rupta de bautura.
Stau si ma gandesc: ce-i determina pe oameni sa faca lucrurile astea? alcoolul? si doar el? de ce ai face chestiile astea?
Imbatranesc!
"bodybuilding is living"
Cam aceasta este gandirea ce o am acum. Merg la sala de "tras de fiare" de un an deja. Pot spune ca mi-a schimbat viata in bine, chiar daca am inceput sa am discutii in contradictoriu cu toti cunoscutii mei care-mi spun ca asta nu e un sport. Ba e un sport! Daca nici asta nu e sport atunci care e? Curling? Biliard?
Este un sport, din punctul meu de vedere, ca oricare altul deoarece el te poate schimba pe orice plan. Este un sport care iti da posibilitatea de a te relaxa psihic in timp ce faci miscare/efort fizic.
Oamenii au idei preconcepute: moaaaa tragi de fiare? vrei sa faci muschi? sunt urati oamenii cu muschi, din punctul lor de vedere. Bine... majoritatea musculosilor "mari" sunt gretosi, dizgratiosi and stuff, stiti f bine la ce ma refer. Eu nu vreau sa ma fac atat de mare ci dimpotriva chiar m-am facut mic de cand "trag". Dar nu neg faptul ca daca voi ramane cu "forme" imi va place. Atata timp cat nu sunt exagerate mi se par ok.
Ce reprezinta pentru mine sala de antrenament.
Dupa o zi de munca momentul in care ajung la sala este extrem de binevenit. Este locul in care efectiv ma lupt cu mine si cu greutatile.
Stau singur cu greutatile in fata, sunt doar eu si ele, un fel de lupta de la Termopile in care particip doar eu si greutatile.
Ma uit la ele, sunt mult mai multe decat mine, imi spun " o sa ma striveasca!", "n-o sa ma mai pot ridica de pe banca", dar voi putea! Da! O sa fie greu, o sa simt arsuri musculare si o sa ma doara muschii 2-3 zile dup-aia, dar va merita! pentru ca atata timp cat simt transpiratie pe corp, stransoarea chingilor si a centurii, stiu ca nu exista un loc mai bun pentru mine nicaieri in orasul asta. Asta e durere! oare cati pot face fata?
In fiecare zi duc lupta asta si incerc sa ies invingator. Exista si momente in care simt ca nu mai pot, dar de ce sa ma opresc? De ce sa o fac?
Imi place ceea ce fac!
Este un sport, din punctul meu de vedere, ca oricare altul deoarece el te poate schimba pe orice plan. Este un sport care iti da posibilitatea de a te relaxa psihic in timp ce faci miscare/efort fizic.
Oamenii au idei preconcepute: moaaaa tragi de fiare? vrei sa faci muschi? sunt urati oamenii cu muschi, din punctul lor de vedere. Bine... majoritatea musculosilor "mari" sunt gretosi, dizgratiosi and stuff, stiti f bine la ce ma refer. Eu nu vreau sa ma fac atat de mare ci dimpotriva chiar m-am facut mic de cand "trag". Dar nu neg faptul ca daca voi ramane cu "forme" imi va place. Atata timp cat nu sunt exagerate mi se par ok.
Ce reprezinta pentru mine sala de antrenament.
Dupa o zi de munca momentul in care ajung la sala este extrem de binevenit. Este locul in care efectiv ma lupt cu mine si cu greutatile.
Stau singur cu greutatile in fata, sunt doar eu si ele, un fel de lupta de la Termopile in care particip doar eu si greutatile.
Ma uit la ele, sunt mult mai multe decat mine, imi spun " o sa ma striveasca!", "n-o sa ma mai pot ridica de pe banca", dar voi putea! Da! O sa fie greu, o sa simt arsuri musculare si o sa ma doara muschii 2-3 zile dup-aia, dar va merita! pentru ca atata timp cat simt transpiratie pe corp, stransoarea chingilor si a centurii, stiu ca nu exista un loc mai bun pentru mine nicaieri in orasul asta. Asta e durere! oare cati pot face fata?
In fiecare zi duc lupta asta si incerc sa ies invingator. Exista si momente in care simt ca nu mai pot, dar de ce sa ma opresc? De ce sa o fac?
Imi place ceea ce fac!
de bun inceput!
Acesta se doreste a fi un blog destul de normal si in acelasi timp destul de iesit din comun(mda... deja o dau in metafore si alte figuri de stil).
Sunt incepator in bloguri asa ca va rog sa nu dati foarte tare cu pietre, biciuri si tot ce aveti la indemana. Fiind incepator sper ca o sa-mi acordati credit si ca-mi veti citi cu placere posturile chiar daca cateodata ele nu se vor ridica la nivelul asteptarilor voastre.
Have fun!
Sunt incepator in bloguri asa ca va rog sa nu dati foarte tare cu pietre, biciuri si tot ce aveti la indemana. Fiind incepator sper ca o sa-mi acordati credit si ca-mi veti citi cu placere posturile chiar daca cateodata ele nu se vor ridica la nivelul asteptarilor voastre.
Have fun!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
