III

stateau pe banca si-si vorbeau de parca se cunosteau de o viata. ea ii zambea la fiecare cuvant spus de acesta. el se fastacea si se inrosea vazandu-i pe sub buzele catifelate, ca doua petale de trandafir roz, dintii de un alb laptos, impecabil asezati.
din vorba in vorba el a intrebat-o:
-de ce tocmai eu? nu-mi da raspunsul cum ca banca este pozitionata perfect... caci nu te cred!
-ok! m-ai prins! te urmaresc zilnic stand pe banca si citind. eu vin in parc cu pisica mea, Nanook, careia ii place sa zburde in iarba dupa porumbei si vrabii. e norvegiana de padure, cred ca le este inca puternic instinctul de vanator.
-Nanook? ce nume mai e si asta?
-e un nume dat de obicei de eschimosi copiilor. inseamna tandru, dragut, frumos.
-aha! deci sa inteleg ca pisica ta e frumoasa!
-ei bine da! o s-o intalnesti cu siguranta!
-ok, ok! dar de ce nu e cu tine azi?
la intrebarea asta ea a inceput sa roseasca in obraji.
-pai...
lasa privirea in jos putin rusinata
-pai nu am luat-o cu mine azi pentru ca m-am hotarat sa iti vorbesc.
-deci ai planuit toata discutia noastra?? de ce?
-pai cum sa-ti explic... vazandu-te in fiecare zi citind si vazand cum te bufneste rasul din cand in cand, sau incruntandu-te la ceea ce citesti, a starnit o curiozitate ciudata si foarte puternica in mine de a te cunoaste. cum vii de fiecare data singur si petreci aici ore in sir, m-am gandit ca esti foarte singur si ca vii tocmai pentru libertatea ce ti-o reda lumea cartii. o lume care te amuza si consterneaza in acelasi timp. dorinta s-a acutizat pe fiece zi in care te vedeam. nu de putine ori am vrut sa vin si sa-ti vorbesc. dar m-am oprit de fiecare data. deja se fac cateva saptamani de cand te "observ" si am zis ca e momentul. de-aceea Nanook e acasa saracuta!
-nici nu stiu ce sa zic! m-ai lasat fara cuvinte!
-da! stiu ca nu e o situatie tocmai placuta! dar am zis ca terbuie sa o fac. curiozitatea de a-ti afla numele era prea mare... imi pare rau ca te-am pus intr-o situatie destul de jenanta! am facut o greseala! spuse si dadu sa fuga de pe banca. Luca insa fiind atent a prins-o de mana tragand-o spre el, apucand-o cu cealalta mana de talia ei ca de albina si o saruta! dupa care se opri, ii dadu drumul si-si ceruse scuze!
-nu terbuia sa fac asta Alexia! imi cer mii de scuze! si o lua la fuga spre iesirea parcului.
ea ramase fara replica urmarindu-l cum dispare din parc.

va urma!