vineri, 27 martie 2009

IX

ajuns la spital a urcat la etajul al doilea cautand cu o privire pierduta camera 213.
se apropie si vazu la intrare o femeie.
-buna ziua! eu sunt Luca!
-buna Luca! eu sunt matusa Alexiei. ea este bine e inca sub sedative.
-dar ce-a patit? cum s-a intamplat? ca aseara am lasat-o eu acasa si era foarte bine.
-eheee! nu cred ca ti-a povestit. Alexia are grave pb cu rinichii ca si mama ei de altfel. e o chestie genetica, destul de rara si singura solutie este un transplant... dar sansele sunt de una la un milion. mama ei, sora mea, s-a stins la foarte putin timp de la nasterea Alexiei. nu am gasit un donator compatibil... si s-a stins. a tinut cu dintii sa o aduca pe Alexia pe lume, dupa ce iubitul ei murise intr-un accident de masina la nici 2 luni inainte de nasterea ei. se iubeau foarte mult, si sora mea a vrut enaparat sa o aduca pe lume pe Alexia ca rod al iubirii lor, cu un deznodamant tragic. macar au alsat ceva in urma. ea nu cred ca va avea sansa asta.
-offf doamne! urata treaba! dar cum putem afla cine e un donator bun? se fac analize? aici la spital?
-da! numai la spitalul acesta deoarece aici este singurul medic in stare sa faca aceasta analiza.
-eu vreau sa vad daca pot fi donatorul ei!
-pai de ce ai face asa ceva? mai ales cand voi abia va cunosteati? desi Alexia imi povesteste despre tine de vreo 2 saptamani in fiecare seara, cum iese cu Nanook in parc si te vede singur pe banca citind. mi-a spus ca ati vorbit pentru prima oara acum 2 zile. era foarte bucuroasa ca a avut curajul sa-ti vorbeasca.. dar in acelasi timp dezamagita ca nu a iesit cum si-a dorit!
-a fost o situatie foarte ciduata si nici nu am stiut cum sa reactionez. m-a luat prin surprindere caci era pentru prima oara in viata cand mi se intampla asa ceva.
-da! intr-adevar o situatie "ciudata"! si incepuse sa fie si ea atat de fericita ca a reusit sa cunoasca un baiat frumos si inteligent ca tine.
-pentru mine surpriza a fost mult mai mare... doar ca acum situatia nu e tocmai roza. mama mea esste si ea internata in spital de 6 luni de zile si medicii nu stiu ce are.. si ne tot chinuim. tata a plecat cand eram eu mic. mama mi-a spus ca l-au inchis cei de la securitate cand eram eu mic...sunt sigur ca l-au ucis, nenorocitii! Dar sa trecem peste asta! puteti emrge cu mine sa fac analizele? poate putem rezolva situatia aceasta!
-pai hai sa mergem sa vedem ce avem de facut!

si se indreptara catre biroul medicului.

va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

daca aveti comentarii pertinente va rog sa le impartasiti!