VI

cafeneaua avea un aer atemporal. elemente de design si arhitectura vechi combinate destul de ingenios cu un mobilier futurist ce te facea sa te simti ca intr-un film de tim burton.

s-au asezat la o masa mai retrasa. au rasfoit meniurile aruncandu-si cate-o privire din cand in cand.

-Alexia vrei sa-ti recomand eu o cafea?

-chiar te rog! sunt curioasa ce gusturi ai la cafea si plus de asta sunt foarte multe sortimente de care nici nu am auzit!

-ok! eu iti recomand mudslide! daca nu-ti place nu o bei! si-i zambi de parca ar fi vrut sa-i spuna: las-ca vezi tu ce bunatate de cafea bei.

-ce nume! cred ca o sa fie buna!

au comandat cafelele si s-au apucat de discutat despre ce carti au citit in ultima vreme.

au stat cateva ore bune in cafenea povestindu-si situatii amuzante din trecut, de la facultate sau liceu.

-cred ca ar fi bine sa mergem de-aici caci atmosfera incepe sa devina inecacioasa, spuse Luca.

-pai si unde mergem?

-o sa vezi tu! ai incredere in mine? o sa-ti arat ceva ce sigur nu stiai ca exista aici in cartier!

-ok. pai sa mergem!

au parasit cafeneaua cu pasi siguri. Luca a dus-o pe Alexia intr-un parc undeva intr-un loc parca uitat de lume.

-parcul asta a fost construit in 1876 de catre primarul de-atunci al bucurestilor, se numea parcul indragostitilor. a fost un parc foarte cunoscut si foarte popular printre locuitori pana in 1947 cand comunistii l-au inchis cu gardul asta imens de fier. li se parea ca aici se fac planuri de a darama regimul. dar de unde.... aici veneau tinerii cu iubitele lor pentru a le face declaratii de dragoste!

-d-asta m-ai adus aici? il intreba alexia cu un aer banuitor.

-nu! te-am adus aici pentru ca sigur nu stiai de el!

Alexia nu astepta ca Luca sa termine ce avea de spus si il saruta!

luca se trase in spate, spunandu-i:

- nu cred ca e bine ceea ce facem!

-de ce? il intreba ea.

-pentru ca nu cred ca sunt pregatit pentru asa ceva! a trecut ceva timp de cand nu am mai facut asta!

-pai nu putem afla asta decat continuand!

-nu sunt sigur ca as vrea sa continui!

-pai hai sa incercam sa continuam! si daca nu-ti place ne oprim si fiecare isi vede de viata lui, ca si pana acum.

Alexia se intinse si il saruta din nou, de data asta cu o intensitate si o caldura ce lui ii erau de mult uitate. Luca fusese surprins de catre sentimentele ce-l napadeau in timpul sarutului dar se lasa purtat de val. s-au sarutat minute in sir pana cand Luca i-a spus ca trebuie sa ajunga acasa caci trebuie sa primeasca un telefon de la medicul mamei sale.

-dar ce a patit mama ta?

-e bolnava si e internata in spital de jumatate de an!

-imi pare rau!

-eh nu ai motive! asta e viata... trebuie sa mergem inainte caci altfel nu avem ce face.

-ok. uite numarul meu de telefon, si ii intinsese un cartonas pe care era deja scris, de mana, numarul ei de telefon.

-il aveai pregatit?

-da! pentru ca vroiam sa-l las pe banca pe care citesti in fiecare zi. in speranta ca vei mai veni acolo, si-l vei vedea.

-ma faci sa zambesc! ii raspunse Luca cu zambetul sau tamp pe fata

va urma!