II

isi citea linistit cartea in parc, profund implicat in lumea aceea mirifica, stranie si calda, cand in fata i se opri o faptura parca scoasa din acele carti, bruneta cu niste ochi migdalati de parca un inger ii desenase cu o pensula pe care numai Buonarroti o mai manuia cu asa dibacie. pielea ii era catifelata si alba ca laptele avand in umbre usoare tente de un roz placut, cu pistrui usori pe obrajii putini rumeniti. purta o rochie roz-pal cu flori de migdal desenate in dreptul sanilor ce impungeau timizi prin tesatura destul de fragila a acesteia.

l-a intrebat daca poate sa se aseze langa el pe banca deoarece aceea este mai ferita de galagia copiilor si plus de asta acolo unde este asezata vine din cand in cand, adus de briza dinspre iaz, un miros dumnezeiesc de vata de zahar.

cand a ridicat privirea si a vazut-o, in toata splendoarea ei, a simtit fluturasii in stomac, fluturasi pe care-i crezuse de mult timp pierduti. cum ii statea in fata ca o aparitie mistica nici nu a mai asteptat raspunsul sau si s-a asezat pe banca langa el cu miscari line ce debordau de asa gratie precum cea a tarinelor Romanov.
el o privi in acest timp ca pe una dintre iele, fascinat de ochii aceia ce-l atintisera de cand s-a postat in fata lui. buzele ii erau ferecate de frumusetea ei, nu a fost in stare nici macar sa scoata un raspuns. simtea ca aceasta intalnire ii fusese inscenata. se uita in jur pentru a-i vedeape cei care i-ar putea inscena aceasta situatie si nu vedea pe nimeni.
-ce carte citesti? il intreba ea.
-povestea tarfelor mele triste!
-am citit-o si eu acum ceva timp. este destul de trist ceea ce i se intampla batranelului...
-da! ai dreptate! inca stau si ma intreb daca tot ceea ce el traieste este real sau doar rodul imaginatiei sale...
-dar sa lasam asta! imi cer scuze pentru abordarea putin agresiva si sa facem prezentarile. pe mine ma cheama Alexia!
-Luca, imi pare bine! raspunse el intinzand timid mana.
Alexia ii stranse mana cu o gingasie ce-l topise spontan.
acesta atingandu-i pielea catifelata simti ca in loc sa-i fie atinsa mana, i-a fost atins sufletul. il cutremura din cap pana in picioare la fiecare cuvant spus.

va urma!